untitled

Capul roșcovan s-a aplecat pentru a înlocui degetul, continuând călătoria
mai jos.
— Umbiculus, am spus, trăgând ușor aer în piept.
— Um, a zis el, buzele înfundate lățindu-se într-un zâmbet pe pielea mea
translucidă. Și asta ce e, atunci?
— Tu să-mi spui mie, am rostit, prinzându-i capul între mâini.
Însă Jamie nu putea răspunde.
Mai târziu, stăteam tolănită în scaunul meu din cabinet, depănând
visătoare amintiri despre trezitul într-un pat de raze de soare, cearșafurile
șifonate precum bancurile albe de nisip ale unei plaje. O mână mi se odihnea
pe piept și mă jucam absentă cu sfârcul, încântată de senzația pe care mi-o
dădea când mi se ridica în palmă pe sub stamba fină a corsajului.
— E bine?
Vocea sarcastică venind dinspre ușă m-a făcut să mă ridic în picioare atât
de repede, încât m-am lovit cu capul de un raft.
— Ah, am spus pe un ton nițel morocănos. Geilie. Cine altcineva? Ce faci
aici?
A alunecat în cabinet, mișcându-se de parcă ar fi fost pe roți. Știam că are
picioare; i le văzusem. Ce nu reușisem să înțeleg era unde le punea când
pășea.
— Am venit să îi aduc doamnei Fitz puțin șofran din Spania; îl aștepta
înainte de sosirea ducelui.
— Și mai multe condimente? am întrebat, începând să îmi recapăt simțul
umorului. Dacă omul ăsta mănâncă jumătate din mâncărurile pe care i le
pregătește doamna Fitz, vor fi nevoiți să îl rostogolească până acasă.
— Ar putea face asta acum. Am auzit că e un bărbat destul de rotofei.
Concediindu-l pe duce și fizicul său, Geilie m-a întrebat dacă mi-ar plăcea
să o însoțesc într-o expediție pe dealurile din apropiere.
— Am nevoie de puțin mușchi, mi-a explicat ea, măturând aerul cu o
mână grațioasă, parcă lipsită de oase. Din el se face o loțiune minunată
pentru mâini, fiert în lapte cu puțină lână de oaie.
Am aruncat o privire pe fereastra mea îngustă, unde firele de praf zburau
nebunește în lumina aurie. O aromă delicată de fructe coapte și iarbă
proaspăt cosită plutea în vânticelul care intra pe fereastră.
— De ce nu?
Așteptându-mă să îmi adun coșurile și borcanele, Geilie s-a plimbat prin
cabinetul meu, ridicând lucruri și punându-le la loc absentă. S-a oprit în fața
unei măsuțe joase și a cules obiectul care era pus acolo, încruntându-se.
— Ce e asta?
422