untitled

— Încă nu am văzut până acum o femeie bătrână care să creadă în
vrăjitoare, niciuna tânără. Bărbații cred că trebuie să fie descântece și
farmece în femei, când de fapt așa sunt ele făcute de Dumnezeu.
— Încep să înțeleg de ce nu te-ai însurat niciodată.
— Aha, înțelegi?
Și-a împins deodată scaunul în spate și s-a ridicat, trăgându-și tartanul
peste umeri.
— Am plecat. Transmite-i omagiile mele Înălțimii Sale, i-a spus el lui
Jenny care apăruse din holul de la intrare unde întâmpinase arendașii. O să
fie ocupat zilele astea, fără îndoială.
Jenny i-a întins un sac mare din pânză, legat cu un nod, în care evident
erau provizii suficiente pentru cel puțin o săptămână.
— Câteva merinde pentru drum, a spus ea, zâmbind spre el drăgălaș. S-ar
putea să te țină măcar până ajungi pe culmea dealului.
Murtagh a vârât nodul sacului sub centura de la brâu și a încuviințat scurt
din cap, întorcându-se spre ușă.
— Da, a spus el, și dacă nu m-o ține, o să vezi corbii adunându-se chiar în
spatele dealului, să-mi ciugulească oasele.
— O să aibă și ce ciuguli, a răspuns ea cinic, măsurându-i înfățișarea
noduroasă. Am văzut mai multă carne și pe o mătură.
Chipul acru al lui Murtagh a rămas neschimbat, dar o sclipire hâtră i s-a
aprins abia vizibil în privire.
— Ah da? a spus el. Păi, domniță, ascultă la mine…
Glasurile lor s-au depărtat pe coridor, amestecându-se în tachinări
prietenești și replici ironice, stingându-se în cele din urmă în ecourile
holului de la intrare. Am zăbovit încă o clipă așezată la masă, mângâind
absentă fildeșul cald al brățărilor lui Ellen MacKenzie. Auzind sunetul
îndepărtat al ușii trântite, m-am scuturat și m-am ridicat pentru a-mi lua în
primire rolul de doamnă a Lallybrochului.
•
Conacul, care în zilele obișnuite era animat, în ziua Sărbătorii Pătrarului
zbârnâia pur și simplu de activitate. Arendașii veneau și plecau pe parcursul
întregii zile. Cei mai mulți stăteau doar cât să își plătească dările; unii
stăteau toată ziua, rătăcind prin fermă, vizitându-și prietenii, servind gustări
în salon. Jenny, strălucind în mătase albastră, și doamna Crook, apretată în
pânză albă, zburau între bucătărie și salon, supraveghind cele două slujnice
care alergau de colo colo încărcate cu tăvi enorme pe care erau prăjituri de
ovăz, tarte de fructe, biscuiți și alte delicatese.
Jamie, după ce mă prezentase cu toată solemnitatea arendașilor adunați
în camera de servit masa și în salon, s-a retras pe urmă în birou cu Ian,
552