untitled

— Păi, dacă am merge amândoi acolo să aruncam o privire mai de
aproape și eu aș leșina, crezi că…?
— Dumneata nefiind obișnuită cu sângele și cuiele?
A ridicat sardonic o sprânceană și a rânjit.
— Da, cred că ar merge. Și dacă faci cumva să cazi de pe platformă e și
mai bine.
Sincer vorbind, aveam o oarecare teamă să privesc urechea țintuită, însă
nu era o priveliște atât de înspăimântătoare pe cât mă temusem. Urechea
era prinsă ferm prin partea de sus a lobului, aproape de margine, iar din
coada pătrățoasă și fără cap a cuiului mai rămăseseră mai bine de cinci
centimetri în afară. Nu cursese aproape deloc sânge și era clar, după fața
băiatului, că, deși era speriat și obosit, nu avea dureri foarte mari. Am
început să cred că Geilie avusese poate dreptate considerând o asemenea
pedeapsă destul de indulgentă, ținând cont de starea generală a
jurisprudenței scoțiene din acele vremuri, dar era o barbarie.
Jamie și-a făcut loc relaxat prin mulțimea de gură-cască. A dat din cap
mustrător spre împricinat.
— Ce-ai făcut, măi, băiatule, a spus el pocnind din limbă. Te-ai jucat cu
focul, ha?
A pus o mână mare și fermă pe marginea din lemn a stâlpului,
prefăcându-se că se uită mai de aproape la ureche.
— Au, flăcăule, a continuat el batjocoritor, doar n-o să stai aici pe vremea
asta. Smucești nițel capul și ai scăpat. Ia să te ajut, vrei?
A întins mâna, prefăcându-se că-l apucă pe băiat de păr ca să-l smulgă din
strânsoare. Nefericitul a țipat înspăimântat.
Înțelegând că acum era rândul meu, m-am dat în spate, având grijă să o
calc cu putere pe picioare pe femeia de lângă mine, care a țipat de durere
când tocul cizmei mele i-a strivit metatarsienele.
— Vai, mă iertați, am oftat. Mă simt… atât de amețită! Vă rog…
M-am întors cu spatele la stâlp și am făcut doi-trei pași, împiedicându-mă
teatral și agățându-mă de mânecile celor din apropiere. Marginea platformei
era la doar cincisprezece centimetri. M-am apucat cu putere de o fată firavă
pe care pusesem ochii dinainte și am căzut cu capul înainte peste margine,
trăgând-o și pe ea.
Ne-am rostogolit pe iarba udă într-o încâlceală de fuste și țipete. Dându-i
drumul în cele din urmă la bluză, am adoptat o poziție artistică cu brațele și
picioarele desfăcute, ploaia biciuindu-mi fața îndreptată spre cer.
La drept vorbind, eram ușor amețită din pricina impactului, căci tânăra
căzuse peste mine, și mă chinuiam să îmi recapăt suflul, ascultând murmurul
de voci îngrijorate strânse în jurul meu. Speculațiile, sugestiile și interjecțiile
153