untitled

Randall m-a măsurat cu o privire gânditoare.
— Știi ceva, aș putea fi convins să fac un târg cu dumneata, a spus el
deodată.
S-a lăsat pe spate, pe jumătate așezat pe masă, invitându-mă.
Am început să râd amar.
— În acest moment nu aș putea spune că sunt în poziția ori în dispoziția
de a încheia târguri. Ce îmi poți oferi?
Randall a privit spre Marley. Privirea idiotului era fixată pe mine și
mormăia ceva în barbă.
— O alegere, măcar. Spune-mi – și convinge-mă – cine ești și cine te-a
trimis în Scoția. Ce faci aici, ce informații ai trimis și cui. Spune-mi asta și eu
o să te duc la Sir Fletcher în loc să te dau pe mâna lui Marley.
Încercam să nu-l privesc pe Marley. Văzusem cioturile putrezinde ale
dinților în gingiile purulente și gândul că m-ar putea săruta, ca să nu mai
vorbesc despre… am alungat îngrețoșată gândul. Randall avea dreptate, nu
eram o lașă. Însă nu eram nici proastă.
— Nu mă poți duce la Sir Fletcher, am spus, și amândoi știm asta prea
bine. Să mă duci la el și să riști ca eu să îi povestesc ce faci dumneata aici?
Am arătat din cap camera intimă, focul confortabil, patul pe care stăteam
și Jamie zăcând la picioarele mele.
— Oricare ar fi scăpările lui Sir Fletcher, nu îmi imaginez că ar tolera,
oficial, ca ofițerii săi să tortureze prizonierii. Chiar și armata engleză trebuie
să aibă niște standarde.
Randall și-a ridicat ambele sprâncene.
— Tortură? Ah, asta, a făcut el semn spre brațul lui Jamie. A fost un
accident. A căzut în celulă și a fost călcat în picioare de ceilalți prizonieri. E
destul de aglomerat în celulele acelea, știi.
A zâmbit ironic. Am rămas tăcută. Deși Sir Fletcher putea sau nu să
creadă că mâna ruptă a lui Jamie a fost un accident, era foarte puțin probabil
că ar mai crede ceva din ce i-aș spune eu, îndată ce eram denunțată ca spion
englez. Randall mă privea intens, încercând să prindă orice semn de
slăbiciune.
— Așadar? Alegerea e a dumitale.
Am oftat și am închis ochii, obosită să îl mai privesc. Alegerea nu era a
mea, însă nu puteam să îi spun lui de ce nu.
— Nu contează, am spus istovită. Nu îți pot spune nimic.
— Gândește-te o clipă.
S-a ridicat și a pășit cu grijă peste trupul inert al lui Jamie, scoțând o cheie
din buzunar.
611