untitled

— Vai ce târziu e! am spus, ridicându-mă la rândul meu. Poate ar trebui
să ne băgăm în pat.
— Bună idee, a răspuns el, frecându-și ceafa. Să ne culcăm? Sau să
dormim?
A ridicat o sprânceană interogativă la mine și colțul buzelor i-a tresărit.
Adevărul este că mă simțisem atât de confortabil în prezența lui, încât
aproape uitasem de ce ne aflam în aceeași cameră. La auzul cuvintelor lui,
am simțit un gol în stomac din pricina panicii.
— Păi…, am început, cu voce slabă.
— Oricum ar fi, nu ai de gând să dormi cu rochia pe tine, nu-i așa? a
întrebat el cu obișnuitul său simț practic.
— Păi, nu, nu cred.
De fapt, lucrurile se petrecuseră atât de repede încât nici măcar nu mă
gândisem să iau cu mine o cămașă de noapte – pe care oricum n-o aveam. De
obicei, dormeam în combinezon sau dezbrăcată, în funcție de vreme. Jamie
nu avea nimic în afară de hainele de pe el; era clar că va dormi în cămașă sau
gol, ceea ce avea să pună lucrurile rapid pe făgașul așteptat.
— Păi, atunci vino aici, să te ajut cu dantelele și celelalte dichisuri.
Când a început să mă dezbrace i-am simțit degetele tremurând ușor, însă,
în timpul luptei cu zecile de copci care prindeau corsajul, a mai pierdut ceva
din timiditate.
— Ha! a exclamat triumfal când ultima dintre ele s-a desfăcut și am
izbucnit amândoi în râs.
— Acum dă-mi voie să te dezbrac eu pe tine, am spus, hotărând că nu are
niciun rost să mai tărăgănăm lucrurile.
Am întins brațul și i-am desfăcut cămașa, strecurându-mi palmele
înăuntru, peste umeri. Le-am coborât ușor pe piept, mângâindu-i părul scurt
și cârlionțat și părțile catifelate din jurul sfârcurilor. A rămas nemișcat, abia
respirând, când am îngenuncheat pentru a-i desface cureaua bătută cu ținte
din jurul coapselor.
Dacă avea să fie un moment potrivit, atunci putea la fel de bine să fie
acum, m-am gândit și mi-am plimbat lin degetele de-a lungul coapselor tari
și lungi pe sub kilt. Deși de pe acum știam foarte bine ce purtau cei mai mulți
scoțieni pe sub kilturi – nimic –, am tresărit să îi simt pielea.
În acel moment m-a ridicat în picioare și, plecându-și capul, m-a sărutat.
Sărutul a fost lung și mâinile lui s-au plimbat în jos pe trupul meu, găsind
încheietoarea combinezonului meu care a alunecat spre podea într-o
fluturare de volane apretate, lăsându-mă doar în cămașă.
— Unde ai învățat să săruți așa? am întrebat, cu răsuflarea tăiată.
A rânjit spre mine și m-a tras din nou spre el.
241