untitled

514
Am întins brațul și l-am tras spre mine, mai aproape, astfel încât să vină
între pulpele mele cum stăteam pe gard. Simțindu-i răcoarea pielii, mi-am
înfășurat picioarele în jurul coapselor lui și l-am învelit cu poalele mantiei
mele. Sub stofa protectoare, brațele lui s-au strâns în jurul meu, presândumi
obrazul peste batistul cămășii sale.
— Iubirea mea, a murmurat el. Oh, iubirea mea. Te doresc atât de mult.
— Nu e același lucru, nu-i așa? am întrebat. Iubirea și dorința, adică.
A început să râdă, ușor răgușit.
— Dar sunt ale dracului de asemănătoare, englezoaico, cel puțin pentru
mine.
Îi simțeam forța dorinței, puternică și arzătoare. Deodată s-a dat un pas în
spate și, aplecându-se, m-a ridicat de pe gard.
— Unde mergem?
Ne îndepărtam de casă, spre un mănunchi de șoproane în umbra
crângului de ulmi.
— Să găsim o căpiță de fân.
28. SĂRUTĂRI ȘI DESUURI
Treptat mi-am găsit propriul loc în mersul moșiei. Cum Jenny nu mai
putea face plimbările lungi până la fermele arendașilor, am început să îi
vizitez eu, uneori în tovărășia unui băiat de la grajduri, alteori împreună cu
Jamie sau cu Ian. Luam cu mine hrană și medicamente și îi tratam pe cei
bolnavi cât de bine puteam, dându-le sfaturi pentru a-și îmbunătăți
sănătatea și igiena, sfaturi primite cu mai multă sau mai puțină bunăvoință.
La Lallybroch, îmi făceam de treabă prin casă sau prin grădini, făcândumă
utilă oricând era nevoie, mai ales în grădini. În afară de mica grădină
ornamentală foarte frumoasă, conacul mai avea o mică grădină de ierburi și
o imensă grădină de legume sau „grădina de varză” unde se cultivau varză,
napi și dovleci.
Jamie era peste tot: în birou cu registrele de socoteli, la câmp cu
arendașii, în grajd cu Ian, recuperând timpul pierdut. Însă mi se părea că era
ceva mai mult decât datorie sau interes. Curând trebuia să plecăm; voia să
ducă lucrurile pe un făgaș care să continue când el nu va mai fi acolo, până
când el – până când noi – ne vom putea întoarce pentru totdeauna.
Știam că vom fi nevoiți să plecăm, însă înconjurată de conacul și
pământurile de la Lallybroch, și în compania veselă a lui Jenny, Ian și a lui
Jamie cel mic, mă simțeam ca și cum ajunsesem în cele din urmă acasă.