untitled

— Jamie! Sunt douăzeci de bărbați care dorm chiar lângă noi! am strigat
în șoaptă.
— N-or să mai doarmă mult, dacă continui să vorbești.
S-a rostogolit peste mine, țintuindu-mă pe piatră. Genunchiul i s-a
strecurat între coapsele mele și a început să se miște încet înainte și înapoi.
Împotriva voinței mele, picioarele începuseră să mi se înmoaie.
Douăzeci și șapte de ani de bună-cuviință nu se puteau împotrivi celor
câtorva sute de mii de ani de instinct. În timp ce mintea mea putea avea ceva
împotriva unei întâlniri senzuale pe piatra goală, alături de câțiva soldați
adormiți, trupul meu dădea toate semnele că se consideră prada
învingătorului și era dornic să încheie formalitățile de capitulare. Jamie m-a
sărutat, lung și adânc, cu limba dulce și mângâietoare în gura mea.
— Jamie, am gemut.
Și-a împins kiltul într-o parte și mi-am apăsat palma pe trupul lui.
— Doamne, am murmurat, copleșită împotriva voinței mele.
Buna mea cuviință s-a mai atenuat nițel.
— După ce lupți, ți se scoală în draci. Mă vrei, nu-i așa? a întrebat el,
aruncându-mi o privire.
Mi se părea inutil să neg, cu toate dovezile la îndemână. Era tare ca oțelul
pe coapsa mea goală.
— Ăăă… da… dar…
Mi-a apucat strâns umerii cu ambele mâini.
— Taci din gură, englezoaico, mi-a spus el cu autoritate. Nu durează mult.
Și am tăcut. Am început să simt valurile orgasmului imediat cum l-am
simțit intrând în mine, în spasme lungi, puternice. Mi-am înfipt degetele
adânc în pielea spatelui său și nu i-am mai dat drumul, mușcând pânza
cămășii lui pentru a camufla orice sunet. În mai puțin de zece penetrări, i-am
simțit testiculele contractându-se, strâns lipită de trupul lui, și pe urmă jetul
cald al eliberării lui. S-a dat jos de pe mine încet și a rămas întins tremurând.
Sângele încă îmi bătea cu putere în urechi, ecou stins al pulsului dintre
picioarele mele. Palma lui Jamie s-a lăsat peste sânul meu, moale și grea.
Întorcându-mi fața, am zărit silueta ștearsă a santinelei, sprijinindu-se de
piatră în cealaltă parte a focului. Se întorsese cu spatele la noi, plin de tact.
Am constatat cu o oarecare stupoare că nici măcar nu îmi era jenă. M-am
întrebat ca prin vis dacă îmi va fi rușine dimineață, iar pe urmă nu m-am mai
întrebat nimic.
•
Dimineață, toată lumea se purta ca de obicei, deși se mișca nițel greoi,
efectul luptei și al nopții dormite pe pietre. Cu toții erau într-o dispoziție
veselă, chiar și cei cu răni ușoare.
295