untitled

Spre deosebire de restul casei, această încăpere avea ferestre cu ramă din
lemn, închise acum pentru a ține la distanță umezeala, dar prin care intra
mult mai multă lumină decât prin cele mohorâte și moderne ale salonului de
la parter.
Era clar că Geilie își cunoștea meseria de vânzătoare de plante
medicinale. Camera era echipată cu rame lungi pentru uscat plante,
acoperite cu pânză, cârlige pentru uscat plantele deasupra șemineului și
rafturi fără uși de-a lungul pereților, cu lemnul perforat pentru a permite
aerului să circule. Aerul era impregnat de aroma delicioasă și piperată a
busuiocului, rozmarinului și lavandei uscate. O tejghea lungă, surprinzător
de modernă, se întindea de-a lungul unui perete. Acolo se aflau o varietate
impresionantă de mojare, pistiluri, boluri pentru mixat și linguri, toate
imaculate.
Geilie a apărut după un interval destul de lung de timp, îmbujorată de la
urcatul scărilor, însă zâmbitoare, anticipând lunga după-amiază care ne
aștepta, plină de ierburi tămăduitoare și bârfe.
A început să plouă ușor, stropii lovindu-se de ferestrele lungi, însă focul
micuț care ardea în căminul cămării asigura o atmosferă confortabilă. Îmi
plăcea foarte mult compania lui Geilie: avea o limbă ascuțită, un punct de
vedere cinic, într-un contrast revigorant cu femeile blânde și timide ale
clanului din castel și era evident că primise o educație aleasă pentru o
femeie dintr-un sat neînsemnat.
De asemenea, cunoștea orice scandal izbucnit atât în sat, cât și la castel în
ultimii zece ani și mi-a povestit o sumedenie de istorii amuzante. În mod
straniu, mi-a pus foarte puține întrebări despre mine însămi. M-am gândit că
poate nu era obiceiul ei; putea să afle tot ce dorea întrebându-i pe alții.
O vreme, remarcasem zgomotele venind de afară, însă le pusesem pe
seama sătenilor care se întorceau de la slujba de duminică; biserica se afla la
capătul străzii de lângă fântână, iar Strada Mare se întindea de la biserică la
piață, deschizându-se de acolo într-un evantai de alei și străduțe înguste.
De fapt, mă amuzasem pe drumul spre fierar imaginându-mi o priveliște
aeriană a satului ca o reprezentare a unui schelet de antebraț și palmă;
Strada Mare era osul radius, de-a lungul căruia se înșirau prăvăliile și
birourile și locuințele celor mai înstăriți. St Margaret Lane era cubitusul, o
stradă mai îngustă ce mergea paralel cu Strada Mare, unde se aflau, cu
chirie, fierăria, tăbăcăria și artizanii și meșteșugarii mai puțin importanți.
Piața din centrul satului (care, asemenea tuturor piețelor de sate pe care le
văzusem, nu era pătrată, ci mai degrabă dreptunghiulară) forma carpul și
metacarpul mâinii, vreme în care cele câteva alei cu case țărănești formau
articulațiile falangiale ale degetelor.
145