untitled

— Auu! și-a tras el degetele. Ai grijă, domniță, nu știi pe unde au fost
degetele astea.
M-a lăsat, râzând pe înfundate și a coborât la micul dejun. Lui îi convenea
să fie într-o dispoziție bună, m-am gândit cu amărăciune. Dacă voise
răzbunare noaptea trecută, o avusese.
Fusese o noapte din cele mai neplăcute. Supunerea mea fără tragere de
inimă durase exact până în clipa în care am simțit mușcătura curelei de piele
pe fundul meu. A urmat o luptă scurtă și violentă care l-a lăsat pe Jamie cu
nasul însângerat, trei zgârieturi încântătoare de-a lungul obrazului și o
încheietură adânc mușcată. După cum era de așteptat, eu am sfârșit pe
jumătate sufocată cu nasul în păturile soioase cu un genunchi apăsându-mă
în spate, bătută ca un sac de fasole.
Jamie, blestemat fie-i sufletul negru de scoțian, s-a dovedit a avea
dreptate. Bărbații m-au salutat cu o oarecare reținere, însă au fost destul de
prietenoși; ostilitatea și disprețul din noaptea trecută dispăruseră.
În vreme ce îmi puneam ouă în farfurie, Dougal a venit în spatele meu,
așezându-și părintește un braț în jurul umerilor mei. Barba îmi gâdila
urechea când mi-a șoptit cu un ton secretos:
— Sper că Jamie nu a fost prea aspru cu tine azi-noapte, fetițo. După cum
ai urlat, am zis că te omoară. Cel puțin.
Am simțit obrajii înroșindu-mi-se și m-am întors ca să nu mă vadă. După
remarcile îngrozitoare ale lui Jamie, mă hotărâsem să nu scot un sunet pe
parcursul întregii cazne. Oricum, dacă îmi puneam mintea, Sfinxul era mic
copil pe lângă mine, când venea vorba să îmi țin gura închisă în timp ce îmi
primeam pedeapsa de la capătul curelei de piele mânuite de Jamie Fraser.
Dougal s-a întors să îl strige pe Jamie, care stătea la masă, mâncând pâine
cu brânză.
— Hei, Jamie, acum, nu era nevoie să o snopești în bătaie pe fată. O
mustrare blândă ar fi fost suficientă.
M-a bătut tare cu palma peste posterior pentru a-i arăta, făcându-mă să
tresar de durere. L-am străpuns cu privirea, amenințător.
— Un fund înroșit nu a omorât pe nimeni, a spus Murtagh cu gura plină
de pâine.
— Nu, cum bine spui, a intervenit Ned, rânjind. Hai, vino să stai jos,
domniță.
— Ba mai bine stau în picioare, mulțumesc, am răspuns cu demnitate,
stârnind un hohot general de râs.
Jamie îmi evita grijuliu privirile, tăind concentrat o bucată de brânză.
Pe parcursul zilei am mai avut de îndurat alte ironii nu lipsite de răutate
și fiecare dintre bărbați a găsit câte o scuză să mă bată ușor cu palma peste
337