untitled

de pe mlaștini ridicându-se din mangalul din colț. Fratele Polydore și cu
mine eram de asemenea uzi leoarcă, transpirați, înghețați de la zăpada
topită și aproape sleiți de puteri, în ciuda ajutorului primit din partea lui
Anselm și a fraților mireni. Încercasem tot soiul de febrifuge precum
echinaceea, gențiana, cătușnica și isopul, însă fără niciun efect. Ceaiul de
coajă de salcie, care ar fi putut ajuta cu conținutul său de acid salicilic, nu
putea fi consumat în cantități suficient de însemnate încât să aibă vreun
rezultat. Într-unul din tot mai rarele momente de luciditate, Jamie m-a rugat
să îl las să moară. Am răspuns fără să mă gândesc, la fel cum răspunsesem și
cu o noapte înainte:
— Blestemată să fiu dacă te voi lăsa să mori.
Și am continuat să îmi văd de treaba mea.
Când soarele a început să coboare, pe coridor s-a auzit un foșnet de robe
apropiindu-se. Ușa s-a deschis și abatele, unchiul lui Jamie, a intrat, însoțit
de fratele Anselm și de alți trei călugări, unul din ei ducând în mână o cutiuță
din lemn de cedru. Abatele a venit lângă mine și m-a binecuvântat scurt,
apoi mi-a luat o mână în mâinile sale.
— Îl vom mirui pe băiat, a spus el, cu vocea sa profundă, pe un ton blând.
Să nu te îngrijorezi.
S-a întors spre pat și eu mi-am ridicat privirea speriată spre Anselm,
căutând o explicație.
— Taina Sfântului Mir, mi-a spus el, apropiindu-se de mine astfel încât
vocea sa să nu îi tulbure pe călugării adunați în jurul patului. Ultima miruire.
— Ultima miruire! Asta e pentru oamenii care mor!
— Șșș.
M-a tras de lângă pat.
— Ar fi mai potrivit dacă s-ar numi miruirea bolnavilor, deși de fapt este
de obicei rezervată celor care sunt în primejdie de moarte.
Călugării îl întorseseră pe Jamie ușor pe spate, așezându-l cu delicatețe
astfel încât să se sprijine cât mai puțin pe umerii răniți.
— Scopul acestei taine este îndoit, a continuat Anselm, murmurând în
urechea mea în vreme ce pregătirile continuau. În primul rând, este menită a
fi o taină a vindecării; ne rugăm ca acela care suferă să se însănătoșească,
dacă aceasta e voința lui Dumnezeu. Mirul sau uleiul sfințit este folosit ca
simbol al vieții și al vindecării.
— Și al doilea scop? am întrebat, știind deja.
Anselm și-a plecat capul.
— Dacă voința lui Dumnezeu nu este ca el să se însănătoșească, atunci i se
iartă păcatele și îl încredințăm Domnului, pentru ca sufletul său să plece
împăcat.
684