untitled

putea veni prin spatele tău și să-ți ardă un pistol peste ceafă înainte să te
dezmeticești…
Și-a oprit tirada pentru a își muta privirea uluită spre mine, care mă
tăvăleam prin iarbă râzând isteric. Jamie, roșu ca o sfeclă, l-a condus pe
Dougal în cealaltă parte a perdelei de plopi, vorbindu-i cu o voce scăzută. Eu
am continuat să hohotesc și să chicotesc incontrolabil, în cele din urmă
înfundându-mi o batistă în gură pentru a-mi înăbuși râsul. Eliberarea subită
a emoțiilor, împreună cu mustrarea lui Dougal, îmi adusese în minte o
imagine a chipului lui Jamie, prins în miezul acțiunii, pe care am găsit-o cu
totul ilară în starea de șoc în care mă aflam. Am râs și am gemut până au
început să mă doară coastele. În cele din urmă, m-am ridicat, ștergându-mi
ochii cu batista, trezindu-mă cu Dougal și cu Jamie stând în picioare în fața
mea, cu expresii identice de dezaprobare. Jamie m-a ridicat pe picioare și m-
a condus, încă sughițând și pufnind din când în când, spre locul unde ne
așteptau ceilalți bărbați cu caii.
•
Cu excepția tendinței persistente de a râde isteric din nimic, nu am părut
să sufăr de alte efecte ale întâlnirii noastre cu dezertorii, deși am devenit
mult mai precauți când părăseam tabăra. Dougal m-a asigurat că bandiții nu
erau, de fapt, foarte des întâlniți pe drumurile din Highlands, pentru simplul
motiv că nu existau atât de mulți călători care să merite jefuiți, însă mă
trezeam adesea tresărind speriată la sunetele ce veneau din pădure și
întorcându-mă repede de la sarcinile obișnuite precum adusul apei sau
culesul lemnelor, nerăbdătoare să îi văd și să îi aud pe bărbații MacKenzie.
De asemenea, am găsit o nouă plăcere reconfortantă în sforăiturile care mă
înconjurau noaptea și am pierdut orice pudoare pe care o avusesem
vreodată față de atingerile noastre discrete sub pături.
Încă mai aveam o oarecare teamă de a rămâne singură când, câteva zile
mai târziu, a sosit timpul pentru întâlnirea cu Horrocks.
— Să rămân aici? am întrebat nevenindu-mi a crede. Nu! Vin cu tine!
— Nu poți, mi-a mai spus o dată, răbdător, Jamie. Cei mai mulți din grup
pleacă la Lag Cruime cu Ned să adune arendele, cum e stabilit. Dougal și alți
câțiva vin cu mine la întâlnire, în caz că Horrocks îmi întinde vreo capcană.
Nu poți fi văzută lângă Lag Cruime, oamenii lui Randall ar putea fi în
apropiere și nu ar fi imposibil să încerce să te ia cu forța. Cât despre
întâlnirea cu Horrocks, habar nu am ce se poate întâmpla. Nu, în apropiere
de cotitura drumului e o mică pădure – deasă, cu iarbă moale și cu un pârâu.
O să fii în siguranță acolo până mă întorc să te iau.
— Nu, am spus încăpățânată, vin cu tine.
311