untitled

delicate de vrăbiuță, Lady Annabelle avea în mod evident sufletul unui
sergent-major.
— Da, acum că e treaz, cu cât mai repede cu atât mai bine, am spus. Aveți
o scândură lungă cam de șaizeci de centimetri, am întrebat, o curea tare și
poate niște surcele drepte și plate cam atât de lungi?
Mi-am depărtat degetele, arătând cam zece centimetri. Una din servitoare
a dispărut în umbre, făcându-se nevăzută precum un djinn, să îmi
îndeplinească dorința.
Întreaga casă părea fermecată, poate din cauza contrastului dintre frigul
vijelios de afară și căldura luxoasă dinăuntru, sau poate doar de ușurarea de
a-l vedea pe Jamie în siguranță, după atâtea ore de teamă și îngrijorare.
Mobila greoaie și întunecată strălucea de la ceara cu care fusese lustruită în
lumina lămpii, argintul sclipea în vitrină și o colecție de cristaluri și
porțelanuri delicate împodobea polița șemineului, într-un contrast bizar cu
figura însângerată și murdară așezată dinaintea lui. Nimeni nu punea
întrebări. Eram oaspeții lui Sir Marcus și Lady Annabelle se comporta ca și
cum i se întâmpla aproape în fiecare zi să primească în vizită oameni care
sângerau pe covor la miezul nopții. Mi-a trecut prin minte pentru prima dată
că o astfel de scenă trebuie să se mai fi întâmplat și înainte.
— Urâtă treabă, a spus Sir Marcus, examinând mâna zdrobită cu o
pricepere născută pe câmpul de bătălie. Și a dracului de dureroasă, mă
gândesc. Dar n-o să moară din asta, nu-i așa? S-a îndreptat de spate și mi-a
spus pe o voce confidențială: M-am așteptat la ce e mai rău, după câte îmi
povestiseși dumneata. Cu excepția coastelor și a mâinii, nu are alte oase
rupte și restul se va vindeca foarte bine. Aș spune că poate ai avut noroc,
flăcăule.
Dinspre silueta nemișcată din pat s-a auzit o pufnitură înfundată.
— Presupun că poți numi asta noroc. Aveau de gând să mă spânzure
dimineață.
Și-a mișcat neliniștit capul pe pernă, încercând să își ridice privirea spre
Sir Marcus.
— Știai asta… domnule? a adăugat el, zărind jiletca brodată a lui Sir
Marcus, cu blazonul familiei brodat cu fir de argint printre porumbeii și
trandafirii materialului.
MacRannoch a fluturat o mână, concediind acest detaliu minor.
— Păi, dacă a avut de gând să te păstreze prezentabil pentru călău, atunci
a exagerat nițel la spate, a remarcat el, ridicând pansamentul ud și
înlocuindu-l cu unul proaspăt.
— Da. Și-a pierdut nițel capul când… când a…
636