untitled

Doamna FitzGibbons s-a întors curând, cu un șorț plin cu căței de usturoi,
saci de pânză cu ierburi urcate și fâșii rupte de pânză veche. Un ceaun mic
din tablă neagră atârna de un braț durduliu și într-o mână ținea o butelcă cu
apă de parcă era o pană de gâscă.
— Acum, draga mea, ce vrei să fac? a întrebat ea veselă.
Am rugat-o să pună apa la fiert și să curețe cățeii de usturoi în vreme ce
eu am inspectat conținutul săculeților cu ierburi. Aveam hamamelisul pe
care îl cerusem, salvie pentru ceai și ceva ce am identificat precaută drept
coajă de vișin.
— Analgezic, am murmurat fericită, amintindu-mi cum îmi explicase
domnul Crook întrebuințările scoarței de copaci și ale ierburilor pe care le
găseam. Bine, vom avea nevoie de asta.
Am aruncat câțiva căței de usturoi în apa care fierbea împreună cu o
parte din hamamelis, apoi am adăugat în amestec fâșiile de pânză. Salvia,
tătăneasa și coaja de vișin se înmuiau într-un ceaun mic cu apă fierbinte
așezat lângă foc. Pregătirile mă mai întăriseră nițel. Dacă nu știam sigur
unde mă aflu și de ce mă aflu aici, cel puțin știam ce voi face în următorul
sfert de oră.
— Mulțumesc… ah, doamnă FitzGibbons, am răspuns respectuos. Mă
descurc singură, dacă aveți alte treburi de făcut.
Masiva doamnă a râs, scuturându-și pieptul.
— Ah, fetițo! Am o grămadă de treburi de făcut! Vă trimit niște supă de
carne să mâncați. Dacă mai ai nevoie de ceva, cheamă-mă.
A pornit spre ușă cu un pas surprinzător de sprinten și s-a dus la
treburile ei.
•
Am îndepărtat bandajele cât de ușor am putut. Cu toate acestea, celofibra
se prinsese de carne, desprinzându-se cu un scrâșnet ușor de sânge uscat.
Picături de lichid proaspăt se prelingeau pe la marginile rănii și mi-am cerut
iertare că îl făceam să sufere, deși Jamie nu făcuse nicio mișcare și nu
scosese un sunet.
El a zâmbit ușor, cu o notă abia sesizabilă de flirt:
— Nu-ți face griji, domniță. Am fost rănit și mai rău, și de oameni mult
mai puțin drăguți ca dumneata.
S-a aplecat să-i spăl rana cu decoctul de usturoi și pătura i-a alunecat de
pe umăr.
Atunci am văzut că, indiferent dacă remarca lui fusese un compliment sau
nu, Jamie spusese adevărul: fusese rănit mult mai rău. Toată partea de sus a
spatelui său era acoperită cu dungi albe încrucișate. Fusese biciuit cu
sălbăticie și nu doar o dată. În unele locuri avea cicatrici ca niște linii subțiri
77