untitled

— Da, mi-ai spus, a răspuns, amabil, și a luat din nou carafa, cu o ridicare
interogativă din sprâncene.
Am ridicat cupa cu o mână sigură, punând un deget la jumătatea înălțimii
pentru a-i sugera că doresc doar puțin, însă el a umplut cupa delicată încă o
dată până la buză.
— Păi, după cum ți-am spus, doamnă Beauchamp, a rostit el cu privirea
ațintită spre vin, cred că trebuie să te mulțumești cu o mică întrerupere a
călătoriei, până când vom găsi o cale potrivită pentru a-ți continua drumul.
La urma urmelor, de ce atâta grabă? Abia a venit primăvara și mai sunt
câteva luni până când furtunile de toamnă vor face periculoasă traversarea
Canalului.
A ridicat și ochii, și carafa, fixându-mă cu o privire pătrunzătoare.
— Dar dacă vrei să îmi dai numele rudelor dumitale din Franța, aș putea
să le trimit vorbă dinainte… ca să știe că vii, ce zici?
Prinsă cu minciuna, nu aveam altă ieșire decât să bâigui câteva cuvinte de
genul păi-da-mai-vedem-poate-mai-încolo, și să mă scuz în grabă sub
pretextul că am nevoie la toaletă înainte să înceapă spectacolul. Ghem și set
Colum, dar meciul încă nu se terminase.
Scuza mea nu fusese în totalitate fictivă și mi-a luat o vreme, rătăcind prin
coridoarele întunecate ale castelului, să ajung în locul căutat. Bâjbâind
înapoi, cu paharul de vin încă în mână, am găsit arcada luminată spre sală,
însă când am pășit înăuntru, mi-am dat seama că ajunsesem la cealaltă
intrare și acum eram în capătul sălii opus jilțului lui Colum. În actualele
circumstanțe, îmi convenea, și am intrat neobservată în camera lungă,
oprindu-mă să stau de vorbă cu diverse grupuri mici de oameni în timp ce
îmi croiam drum pe lângă perete spre una dintre bănci.
Aruncând o privire spre celălalt capăt al sălii, am zărit un bărbat suplu
care trebuie să fie Gwyllyn bardul, judecând după harpa mică pe care o
ducea în brațe. La un semn al lui Colum, un servitor a dat fuga să îi aducă
cântărețului un scăunel, pe care s-a așezat și a început să își acordeze harpa,
ciupindu-i ușor coardele, cu urechea lângă instrument. Colum a umplut un
alt pocal cu vin din carafă și, cu un alt semn, i l-a trimis prin servitor
bardului.
— „A poruncit să i se-aducă pipa, și-a poruncit să i se-aducă cupa, și-a mai
chemat pe cei trei menestreli”, a cântat ireverențios în barbă, smulgându-i
tinerei Laoghaire o privire încruntată.
Stătea sub o tapiserie înfățișând un vânător cu șase ogari longilini care
urmăreau frenetic un iepure de câmp.
— Cam multă agitație pentru un biet iepure, nu crezi? am spus veselă,
arătând cu mâna spre tapiserie și prăbușindu-mă pe bancă alături de ea.
127