untitled

303
Am fost nevoită să îi umplu eu găleata, căci el nu avea de gând să mai
calce pe malul apei, și nu fără motiv. M-a urmat înapoi în tabără, păstrând o
distanță respectuoasă și s-a făcut nevăzut imediat, să se îngrijească de
măgarii lui, aruncându-mi priviri înfricoșate peste umăr în timp ce se
îndepărta.
Cum el părea să nu dorească să vorbească despre creatură celorlalți, m-
am gândit că poate ar fi bine să păstrez și eu tăcerea. În vreme ce Dougal,
Jamie și Ned primiseră o educație, restul bărbaților erau în cea mai mare
parte oameni de munte din cele mai îndepărtate stânci și văi ale
pământurilor clanului MacKenzie, care nu știau nici să citească. Erau
luptători viteji și războinici neînfricați, însă erau superstițioși precum
triburile primitive din Africa sau din Orientul Mijlociu.
Așadar mi-am mâncat cina în liniște și m-am dus la culcare, conștientă de
privirea înfricoșată a căruțașului Peter care mă urmărea.
20. POIENILE PUSTII
La două zile după raid, am cotit din nou spre miazănoapte. Ne apropiam
de locul de întâlnire cu Horrocks și Jamie părea pierdut în gânduri din când
în când, probabil cântărind însemnătatea pe care ar putea-o avea veștile
dezertorului englez. De atunci nu îl mai văzusem pe Hugh Munro, însă mă
trezisem în întuneric, cu o noapte înainte și băgasem de seamă că Jamie
plecase de sub pătura de lângă mine. Am încercat să rămân trează,
așteptându-l să se întoarcă, însă am adormit când luna începuse să apună.
Dimineață, dormea dus lângă mine, iar pe pătura mea se odihnea un pachet
mic, învelit într-o foaie de hârtie subțire, cu pana de la coada unei ciocănitori
înfiptă prin hârtie. Desfăcându-l cu grijă, privirea mi-a căzut pe o bucată
mare de chihlimbar neprelucrat. Una din fațetele bulgărelui de ambră fusese
netezită și șlefuită și prin această fereastră am putut vedea silueta delicată și
întunecată a unei libelule minuscule, suspendată într-un zbor etern.
Am netezit hârtia cu care fusese învelit. Un mesaj era inscripționat pe
suprafața albă și murdară, scris într-o caligrafie măruntă și surprinzător de
elegantă.
— Ce scrie? l-am întrebat pe Jamie, mijind ochii spre literele și semnele
stranii. Cred că e în galică.
S-a ridicat într-un cot, cu privirea ațintită spre hârtie.
— Nu e în galică. E în latină. Munro a fost învățător cândva, înainte să îl ia
turcii prizonier. E un fragment din Catullus, a spus el.