untitled

A întins brațul în jos, cuprinzându-l pe vărul său mai mic de după umăr,
îndepărtându-l de lângă cal, care lovea ușa boxei cu copita. Hamish a
tremurat aidoma scândurilor când copitele letale au bătut furioase în lemn.
Jamie l-a întors pe băiat cu fața la el și a rămas cu privirea în jos la copil,
cu palmele pe coapsele acoperite cu tartanul kiltului.
— Așa, acum, a spus el cu fermitate. Ce s-a întâmplat? De ce vrei să îl
călărești pe Donas?
Bărbia lui Hamish s-a ridicat încăpățânată, însă chipul lui Jamie era
deopotrivă încurajator și ferm. L-a atins pe băiat cu pumnul ușor pe umăr,
primind un zâmbet slab drept răspuns.
— Hai, duine, a șoptit Jamie blând. Știi că n-o să spun nimănui. Ai făcut
vreo poznă?
Obrajii palizi ai băiețelului s-au îmbujorat slab.
— Nu. Cel puțin… nu. Adică, poate o mică prostie.
După câteva încurajări, povestea a ieșit la iveală, mai fără voie la început,
apoi un torent nestăvilit de confesiuni.
Cu o zi în urmă, fusese la plimbare cu poneiul său, călărind împreună cu
ceilalți băieți. Câțiva dintre cei mai mari începuseră să se ia la întrecere,
pentru a vedea care poate sări cu calul său peste un obstacol mai mare.
Cuprins de gelozie admirativă, cumpătarea lui Hamish a fost în cele din
urmă înghițită de bravadă și a încercat să își împingă poneiul scund și
rotofei peste un gard de piatră. Lipsit atât de abilitate, cât și de interes,
animalul se înțepenise pe picioare în fața obstacolului, aruncându-l pe
Hamish peste cap, peste gard, într-o tufă de urzici, făcându-l de rușine.
Înțepat atât de urzici, cât și de hohotele de râs ale tovarășilor săi, Hamish
era hotărât să iasă astăzi cu un „cal adevărat”, după cum a mărturisit el.
— N-ar mai râde de mine dacă aș călări pe Donas, a spus el, imaginânduși
scena cu o satisfacție amară.
— Nu, nu ar râde, a încuviințat Jamie. Ar fi prea ocupați să te culeagă de
pe jos.
Și-a măsurat din priviri vărul, scuturând încet din cap.
— Îți spun ceva, flăcăule. Ca să fii un bun călăreț, ai nevoie de curaj și
înțelepciune. Tu curaj ai, îți mai lipsește încă puțină înțelepciune.
A așezat un braț consolator în jurul umerilor lui Hamish, trăgându-l spre
celălalt capăt al grajdului.
— Hai cu mine, bărbate, ajută-mă să întorc niște paie cu furca și îți facem
cunoștință cu Cobhar. Ai dreptate; ar trebui să ai un cal mai bun, dacă ești
pregătit, dar nu e nevoie să călărești dracul acela împielițat ca să o
dovedești.
385