untitled

zărit zeci de urme semicirculare întrepătrunzându-se pe pielea groasă –
urme de dinți, am realizat cu surprindere.
— Poftim, a spus Sir Marcus amabil. Am folosit chiar eu bucata asta de
piele la St Simone; m-a ajutat să trec peste durere în timp ce mi s-a scos un
glonț de muschetă din picior.
Am ridicat privirea, cu gura căscată, în timp ce Jamie a luat bucata de
piele cu o înclinare a capului în semn de mulțumire, plimbându-și degetul
mare peste urmele de dinți. Am rostit cuvintele rar, uimită.
— Vrei să spui că te aștepți să pun la loc nouă oase rupte în timp ce tu ești
treaz?
— Da, a răspuns el scurt, băgându-și bucata de piele între dinți și
încercând să muște.
A mișcat-o înainte și înapoi, căutând un loc confortabil.
Copleșită de teatralitatea pură a scenei, mi-am pierdut deodată toată
stăpânirea de sine, și așa precară.
— Ce-ar fi să mai iei o pauză de la tot eroismul ăsta! m-am repezit la
Jamie. Știm cu toții ce ai făcut, nu trebuie să ne dovedești cât de multe poți
îndura! Sau crezi că o să cădem cu toții la pământ dacă nu ești tu la comandă,
să spui tuturor ce să facă în fiecare minut? Cine naiba crezi că ești, John
Wayne?!
S-a lăsat o tăcere jenată. Jamie mă privea cu gura căscată. În cele din
urmă, a început să vorbească.
— Claire, e spus el cu blândețe, suntem cam la trei kilometri și jumătate
de închisoarea Wentworth. Trebuie să fiu spânzurat în câteva ceasuri.
Indiferent ce s-a întâmplat cu Randall, englezii vor băga de seamă curând că
am dispărut.
Mi-am mușcat buza. Era adevărat. Prizonierii pe care eu îi eliberasem fără
să vreau puteau provoca agitație o vreme, dar în cele din urmă avea să se
facă apelul și vor începe căutările. Și mulțumită metodei flamboaiante de
evadare pe care o alesesem, atenția urma să se îndrepte imediat spre
Eldridge Manor.
— Dacă suntem norocoși, a continuat vocea blândă, zăpada va întârzia
căutările până când vom fi plecat. Dacă nu…, a spus el ridicând din umeri, cu
ochii țintă la flăcările din șemineu. Claire, nu îi voi lăsa să mă ia înapoi. Și să
fiu drogat, să zac neputincios aici, dacă vin după mine și poate să mă trezesc
din nou legat cu lanțuri într-o celulă… Claire, n-aș mai putea îndura.
Lacrimile îmi ardeau ochii. Mă uitam la el cu ochii larg deschiși, căci nu
voiam să clipesc și să le dau drumul să îmi curgă pe obraji.
638