untitled

— Și i-ai spus și lui Colum asta? am întrebat.
Auzindu-mi tonul tăios al vocii, a ridicat privirea. Pentru o clipă m-a privit
cu severitate, apoi un zâmbet slab i-a luminat chipul.
— Nu, a răspuns el încet. Nu i-am spus asta.
A privit în jos spre mâinile lui, întorcându-le de parcă ar fi căutat o taină
ascunsă în liniile palmei.
— I-am spus, a adăugat șoptit și fără a mă privi, că a fost tandră și dulce
ca o piersică pârguită, și tot ce își putea dori un bărbat la o femeie.
Și-a strâns brusc palmele și a ridicat privirea spre mine, licărirea de
moment a dragostei de frate ascunsă încă o dată în privirea sardonică a lui
Dougal MacKenzie.
— Tandră și dulce nu sunt niște cuvinte pe care le-aș folosi despre
dumneata, a remarcat el. Dar tot ce și-ar dori un bărbat…
Ochii de culoarea alunei, adânciți în orbite, au călătorit alene în jos pe
trupul meu, zăbovind pe rotunjimile sânilor și ale coapselor care se
conturau prin mantia desfăcută. O mână se mișca inconștient înainte și
înapoi, mângâindu-se ușor peste mușchiul coapsei în timp ce mă privea.
— Cine știe? a spus el, ca pentru sine. Aș mai putea avea încă un fiu –
legitim de această dată. E adevărat – și-a aplecat într-o parte capul, gânditor,
privind spre mijlocul meu – că Jamie încă nu are niciun fiu. Ai putea fi
stearpă. Dar o să risc. Moșia aceea merită oricum.
S-a ridicat deodată și a făcut un pas spre mine.
— Cine știe? a spus el din nou, foarte moale. Dacă m-aș împlânta în
brazda aceea frumoasă cu păr castaniu și aș însămânța-o adânc în fiecare
zi…
Umbrele din cavernă s-au schimbat deodată când a mai făcut un pas spre
mine.
— Aha, ți-a luat a dracului de mult timp, am spus enervată.
O expresie de uluire neîncrezătoare s-a răspândit pe trăsăturile lui
înainte să își dea seama că eu priveam peste umărul său, spre intrarea în
peșteră.
— Nu mi s-a părut politicos să vă întrerup, a spus Murtagh, înaintând în
urma unei perechi de flinte.
Pe una o ținea ațintită spre Dougal, folosind-o pe cealaltă pentru a
gesticula cu ea.
— Dacă nu ai de gând să accepți ultima propunere aici și acum, ți-aș
sugera să pleci. Dacă vrei să o accepți, atunci plec eu.
— Nimeni nu pleacă încă, am răspuns scurt. Așază-te, i-am spus lui
Dougal, încă în picioare, privindu-l pe Murtagh de parcă ar fi fost o nălucă.
— Unde e Rupert? a întrebat el, recăpătându-și glasul.
589