untitled

393
— Oare n-ai putea, am întrebat plină de speranță, să îi spui lui Alec că ești
bolnav și să vii înapoi în pat?
A început să râdă și s-a aplecat să mă sărute înainte să bâjbâie sub pat
după șosete.
— Aș putea face asta, englezoaico. Dar mi-e teamă că lista de boli
acceptate ca scuză e foarte scurtă: varicela, ciuma și diverse răni serioase.
Dacă nu sângerez, te trezești cu Alec aici într-o clipită, târându-mă de pe
patul de moarte să îl ajut să țesale caii.
Admiram pulpele lungi și grațioase ale lui Jamie în timp ce își trăgea
ciorapii, îndoindu-le grijuliu marginea.
— Răni serioase zici? Te-aș putea ajuta în privința asta, am răspuns cu
substrat.
A mormăit în timp ce întindea brațul spre cealaltă șosetă.
— Păi, ai grijă unde îți arunci săgețile de spiriduș, englezoaico.
A încercat să îmi facă cu ochiul nerușinat, dar a sfârșit prin a miji ochii la
mine.
— Dacă țintești prea sus, s-ar putea să nu fie bine nici pentru tine.
Am arcuit o sprânceană și m-am cuibărit înapoi sub plapumă.
— Nu-ți face griji, dragul meu. Nu țintesc mai sus de genunchi, promit.
A bătut ușor cu palma una din rotunjimile mele și a plecat la grajduri,
cântând destul de tare melodia „Sus între ierburi”. Refrenul a plutit înapoi
dinspre scări.
Stăteam c-o fetișcană ținând-o pe genunchi,
Când m-a-nțepat un bondar, chiar de un genunchi,
Sus între ierburi, pe deal la Bendikee.
Jamie avea mare dreptate, am hotărât; nu avea deloc ureche muzicală.
M-am cufundat din nou pentru o vreme într-o stare de somnolență
satisfăcută, însă m-am ridicat după puțin timp și am coborât la micul dejun.
Cei mai mulți dintre locuitorii castelului mâncaseră și plecaseră deja la
treburile lor; aceia care mai erau încă în sală m-au salutat politicoși. Nu erau
priviri ascunse, nu erau expresii de ostilitate mascate, și nu m-a întrebat
nimeni cât de bine funcționase mica glumă de prost- gust. Însă am urmărit
toate fețele pentru orice eventualitate.
Mi-am petrecut dimineața singură în grădină și pe câmp cu coșul sub braț
și bățul de săpat într-o mână. Proviziile de ierburi uzuale scăzuseră. În
general, sătenii mergeau la Geillis Duncan pentru, ajutor, dar câțiva pacienți
din sat apăruseră în ușa cabinetului meu la ore târzii din noapte și leacurile