untitled

— Rădăcină de nalbă – ah, asta e bună pentru tuse. Dar nu cred că vrei să
o folosești pe asta, fetițo, a spus arătând spre un tubercul mic și cafeniu.
Arată ca rădăcina crinului, dar nu e.
— Dar ce este? am întrebat.
— Limba-șarpelui. Dacă mănânci unul din ăsta, ai să faci tumbe prin casă.
A luat tuberculul din coș și l-a aruncat în iaz, stropind cu apă în jur. A tras
coșul în poală și a început să răscolească printre plantele care rămăseseră,
în vreme ce eu o urmăream cu un amestec de amuzament și iritare. În cele
din urmă, mulțumită, mi l-a întins înapoi.
— Aha, vasăzică nu ești chiar prostuță, pentru o englezoaică, a remarcat
ea. Măcar știi să deosebești vindeceaua de talpa-gâștei.
A aruncat o privire spre lac, unde capul lui Jamie s-a ivit o clipă, ud și
sclipitor ca al unei foci, înainte de a dispărea din nou sub moară.
— Văd că Înălțimea Sa nu te-a luat doar pentru frumusețe.
— Mulțumesc, am răspuns, alegând să iau remarca ei drept un
compliment.
Privirea bătrânei doamne, ascuțită ca un ac, era pironită pe mijlocul meu.
— Nu ești încă grea? a întrebat ea. Frunze de zmeură, te ajută. Amestecă o
mână de frunze cu măceșe și bea-le când crește luna, de la jumătate încolo.
Apoi când e plină și începe să scadă, mănâncă niște agrișe, să îți cureți
pântecul.
— Ah, păi…
— Am o rugăminte la Înălțimea Sa, a continuat doamna. Dar după cum
văd, e nițel ocupat pentru moment, deci îți voi spune dumitale.
— Prea bine, am încuviințat slab.
Oricum nu știam cum aș putea-o împiedica să îmi povestească.
— E vorba de nepotul meu, a zis ea, fixându-mă cu ochii cenușii de
rotunjimea și strălucirea unor mărgele. Nepotul meu, Rabbie, vreau să spun;
am șaisprezece nepoți, și pe trei dintre ei îi cheamă Robert, dar unul e Bob și
celălalt e Rob, iar ăsta mic e Rabbie.
— Să vă trăiască, am spus politicos.
— Vreau să îl rog pe Înălțimea Sa să îl ia ca băiat de grajduri, a continuat.
— Păi, eu nu pot…
— Vezi dumneata, e taică-su, a spus ea, aplecându-se spre mine, parcă
împărtășindu-mi o taină. Nu aș spune că puțină severitate e ceva greșit;
bățul nu trebuie pus în cui și copilul nu trebuie alintat, am spus întotdeauna
și bunul Dumnezeu știe bine că băieții sunt făcuți să fie altoiți din când în
când, că nu i-ar fi lăsat El să fie atât de împielițați. Dar când ajungi să arunci
copilul în vatră și să-i faci o rană pe față de mărimea palmei mele, și asta
doar pentru că a luat o turtă din farfurie fără să ceară voie, atunci…
521