untitled

S-a legănat în scăunel, căzut pe gânduri. Încet, și-a ridicat ambele
arătătoare, le-a unit și a rămas cu privirea pironită pe ele vreme
îndelungată. În cele din urmă, și-a scuturat capul și a zâmbit spre mine.
— Nu știu, ma bonne amie. Nu este, după cum poți aprecia, o situație pe
care cineva este pregătit să o întâmpine în confesional. Va trebui să mă
gândesc și să mă rog. Da, categoric trebuie să mă rog. În această noapte mă
voi gândi la situația dumitale cât stau de strajă în fața Sfintei Euharistii. Și
mâine poate îți voi da un sfat.
Mi-a făcut semn cu blândețe să îngenunchez.
— Dar acum, copila mea, te voi absolvi. Oricare ar fi păcatele dumitale, ai
credință că ele îți vor fi iertate.
A ridicat o mână binecuvântând, așezând-o pe cealaltă pe capul meu.
— Te absolvo, in nomine Patri, et Filii…
Ridicându-se, m-a ridicat și pe mine în picioare.
— Îți mulțumesc, părinte.
Necredincioasă cum eram, folosisem confesiunea doar pentru a-l obliga
să mă ia în serios, și am fost oarecum uimită să simt o ușurare a poverii de
pe sufletul meu. Poate că era doar ușurarea pe care o simți când
mărturisești cuiva adevărul.
A fluturat o mână, alungându-mi mulțumirile.
— Te voi vedea mâine, chère madame. Pentru moment, ar trebui să te
mai odihnești, dacă poți.
S-a îndreptat spre ușă, înfășurându-și stola ordonat într-un pătrat.
Ajungând la ușă, s-a oprit o clipă, întorcându-se pentru a zâmbi spre mine. O
sclipire poznașă de copil îi lumina ochii.
— Și poate mâine…, a spus el, ai putea să… îmi povestești cum e?
I-am întors zâmbetul.
— Da, părinte, îți voi povesti.
După plecarea fratelui Anselm m-am îndreptat clătinându-mă de-a lungul
coridorului spre camera lui Jamie. Văzusem la viața mea cadavre care arătau
mult mai bine, însă pieptul i se ridica și îi cobora regulat, iar tenta verzuie îi
dispăruse de pe chip.
— Îl trezim la fiecare câteva ore atât cât să îi dăm să înghită câteva linguri
de supă.
Fratele Roger era lângă mine, vorbindu-mi în șoaptă. Și-a plimbat privirea
de la pacient la mine și s-a crispat vizibil văzând cum arătam. Poate că ar fi
trebuit să mă pieptăn.
— Hmmm, poate că… ai dori și dumneata niște supă.
— Nu, mulțumesc. Cred că… cred că mai am nevoie de puțin somn, la
urma urmelor.
698