untitled

— Nu am încercat dintele-dracului, a răspuns el, interesat. O s-o întreb pe
Jenny dacă știe cum să-l facă.
— Ah, dacă vrei, ți-l pot face eu, am răspuns, cu simpatie.
Am aruncat din nou o privire spre casă.
— Dacă stăm aici îndeajuns de mult timp, am adăugat, sceptică.
Am mai stat de vorbă despre nimicuri o vreme, amândoi cu o ureche
ciulită la confruntarea care se purta dincolo de fereastră, până când Ian s-a
întins în față, așezându-și cu grijă proteza sub el înainte de a se ridica.
— Cred că ar trebui să mergem acum. Dacă oricare din ei se oprește
suficient de mult timp cât să îl audă pe celălalt, îl va durea ce aude.
— Să sperăm că doar vorbele îi vor durea.
Ian a râs încet.
— Ah, nu cred că Jamie ar lovi-o. E obișnuit să aibă răbdare în fața
provocării. Cât despre Jenny, s-ar putea să îi ardă o palmă, dar nimic mai
mult.
— Deja i-a ars o palmă.
— Aha, bun, păi, armele sunt încuiate, toate cuțitele sunt în bucătărie, cu
excepția celor pe care le poartă Jamie. Și nu cred că o s-o lase să se apropie
prea mult de el încât să îi tragă jungherul. Nah, sunt în siguranță.
S-a oprit în fața ușii.
— Acum, cât despre mine sau dumneata… a făcut solemn cu ochiul. E cu
totul altceva.
•
Înăuntru, slugile au tresărit și s-au îndepărtat agitate la apariția lui Ian.
Menajera însă mai șovăia pe lângă ușa salonului, fascinată, sorbind din
priviri scena dinăuntru, cu Jamie cel mic cuibărit la sânul ei voluminos. Era
atât de absorbită, încât atunci când Ian a început să îi vorbească, a sărit în
sus ca arsă și a dus o mână durdulie spre inima care-i bătea cu putere.
Ian a salutat-o politicos, a luat băiețelul în brațe și s-a îndreptat spre
salon. S-a oprit chiar în prag, observând scena. Fratele și sora se opriseră să
își tragă sufletul, amândoi zburliți și încruntați ca o pereche de pisici
înfuriate.
Jamie cel mic, zărindu-și mama, s-a luptat și a lovit cu picioarele și cu
mâinile să se dea jos din brațele lui Ian și imediat cum a ajuns pe podea, s-a
îndreptat spre ea târâș.
— Mama! a strigat el. Sus! Jamie sus!
Întorcându-se, a ridicat copilul și l-a ținut ca pe o armă la umăr.
— Dragostea mea, îi spui tu unchiului tău câți ani ai? l-a întrebat ea,
domolindu-și vocea până a ajuns o șoaptă blândă – sub care însă oțelul furiei
ei încă mai zăngănea.
500