untitled

— Față în față. Așa e bine.
Hohotele de râs mi se stingeau în sânge, înlocuite de altceva, la fel de
puternic. I-am atins buzele cu limba, în timp ce mâinile îmi erau ocupate mai
jos.
— Fețele nu sunt părțile esențiale. Dar înveți.
•
A doua zi, eram în cabinet, ascultând răbdătoare o doamnă în vârstă
venită din sat, o rudă îndepărtată a bucătarului care făcea supele, care îmi
povestea în detaliu despre o criză morbidă de roșu în gât a nurorii ei, care
teoretic avea ceva de a face cu amigdalita de care suferea ea acum, deși eu
nu reușeam să văd legătura. O umbră s-a așternut peste pragul ușii,
întrerupând pomelnicul lung de simptome al bătrânei doamne.
Mi-am ridicat privirea, surprinsă, și l-am văzut pe Jamie năvălind
înăuntru, urmat de Alec cel Bătrân, amândoi bărbații părând îngrijorați și
agitați. Fără prea multă ceremonie, Jamie mi-a smuls spatula improvizată
dintre degete și m-a ridicat în picioare, strângându-mi ambele palme între
ale lui.
— Ce…, am început, dar am fost întreruptă de Alec, privind peste umărul
lui Jamie la palmele mele, desfăcute acum spre el.
— Da, este foarte bine, dar brațele? Are brațe bune?
— Privește.
Jamie mi-a apucat una din mâini și mi-a întins brațul, punându-l lângă al
lui.
— Hmmm, a spus Alec, examinându-l gânditor, ar merge. Da, ar putea.
— Ați putea să îmi spuneți și mie ce credeți că faceți? am întrebat, însă
înainte de a apuca să termin, eram trasă pe scări în jos între cei doi bărbați,
lăsându-mi bătrâna pacientă cu gura căscată de uluire.
Câteva momente mai târziu, măsurăm cu priviri sceptice posteriorul lat,
strălucitor și cafeniu al unui cal, aflat undeva la cincisprezece centimetri
înaintea ochilor mei. Misterul fusese elucidat în drum spre grajduri, Jamie
explicându-mi și Alec cel Bătrân completându-l cu observații, înjurături și
interjecții. Losgann, o iapă bună de prăsilă și o membră de vază a grajdurilor
lui Colum, avea probleme. Asta puteam să văd și eu: iapa stătea întinsă pe o
parte și din când în când coastele strălucitoare se ridicau și corpul enorm
părea să tremure. Aplecată în genunchi la fundul iepei, vedeam buzele
vaginului căscându-se ușor cu fiecare contracție, însă nimic altceva nu se
întâmpla; nu se zărea nicio copită micuță, niciun botic delicat și umed nu se
ivea în deschizătură. Iapa, aflată într-un stadiu avansat de gestație, avea
probabil mânzul întors pe o parte sau invers. Alec credea că mânzul era pe o
parte, Jamie credea că e invers și s-au oprit o clipă să se contrazică până
418