untitled

— E tare ca lemnul. Un gât bun de whisky și un masaj zdravăn e cel mai
bun remediu pe care ți-l pot recomanda. Ceaiul de vetrice ajută, dar nu face
minuni.
El a început să râdă, șalurile alunecându-i de pe umeri.
— Whisky, nu? Aveam eu îndoielile mele, fătucă, dar văd că ai stofă de
vraci.
Am întins brațul în spatele dulapului de medicamente și am tras o sticlă
brună fără etichetă în care îmi păstram proviziile din distileria castelului.
Am pus-o pe masă înaintea lui, împreună cu o cupă din os de corn.
— Bea, i-am spus, și dă jos de pe dumneata cât mai multe haine fără să
rămâi dezbrăcat și întinde-te pe masă. Voi face focul cât să îți fie suficient de
cald.
Ochiul albastru a cântărit sticla cu bucurie și o mână strâmbă s-a întins
spre gâtul ei.
— Ar trebui să iei și dumneata o gură, fătucă, m-a sfătuit el. O să ai mult
de muncă.
A gemut, un sunet în care se amestecau durerea și plăcerea, când m-am
lăsat cu putere peste umărul lui stâng, pentru a slăbi tensiunea, apoi l-am
ridicat și i-am rotit partea stângă a trupului.
— Soția mea obișnuia să mă apese cu fierul de călcat pe spate, a observat
el, pentru lumbago. Dar acum e și mai bine. Ai o pereche de brațe zdravene,
domniță. Ai putea să mă ajuți la grajduri.
— Presupun că ăsta e un compliment, am răspuns sec, turnând mixtura
încălzită de ulei și seu în palmă și întinzând-o pe spatele său.
Pe pielea bronzată a brațelor sale bătrâne era o linie bruscă de
demarcație, acolo unde mânecile suflecate ale cămășii se opreau și începea
pielea albă ca laptele a umerilor și spatelui.
— În tinerețe ai fost un bărbat pe cinste, am remarcat. Pielea de pe
spatele dumitale e la fel de albă ca a mea.
Un râs înfundat a zdruncinat carnea sub mâinile mele.
— N-o să știi niciodată, nu-i așa? Da, Ellen MacKenzie m-a văzut odată
fără cămașă, moșind un mânz și mi-a spus că arăt ca și cum bunul Dumnezeu
ar fi pus capul greșit pe trupul meu – ar fi trebuit să am un castron cu
budincă de lapte pe umeri, în loc să îmi dea chipul uneia din statuile de la
altar.
Mi-am imaginat că se referea la catapeteasma din capelă, pe care erau
pictați o serie de demoni îngrozitori care îi chinuiau pe păcătoși.
— Ellen MacKenzie pare să fi fost o persoană destul de liberală în opinii,
am remarcat.
402