untitled

La rândul său, și Jamie părea să aibă niscaiva probleme, judecând după
sunetele pe care le auzeam. Gemetele și înjurăturile mormăite au încetat
deodată cu o bufnitură și o sudalmă enervată în galică.
Lupta din întuneric s-a oprit și s-a auzit un râs cu care nu eram
familiarizată.
— Ei pe dracu’! Că doar n-oi fi flăcăul acela, nepotul lui Colum! Dar ai
ajuns cam târziu la jurământ, băiete! Și cine e cu tine?
— E o fătucă, a răspuns bărbatul care mă ținea. Și încă una numa’ bună,
după cum o simt.
Mâna s-a îndepărtat de la gura mea și m-a pipăit pe îndelete peste tot. Am
țipat de indignare, am întins un braț peste umăr, l-am apucat de nas și am
tras puternic. Bărbatul m-a lăsat îndată înjurând la rândul lui de mama
focului, mult mai slobod decât fusesem eu obișnuită între zidurile castelului.
Damful de whisky m-a făcut să dau înapoi, brusc recunoscătoare pentru
prezența lui Jamie. Poate că fusese prudent să mă însoțească, la urma urmei.
El părea să fie acum de altă părere, încercând în zadar să se elibereze din
strânsoarea celor doi soldați. Gesturile lor nu aveau nimic ostil, însă vădeau
fermitate. Au început să se îndrepte hotărât spre poarta deschisă, ducându-l
cu ei pe prizonier.
— Nu, lăsați-mă să mă duc să mă schimb întâi, oameni buni, a protestat el.
Nu mă pot duce în halul ăsta să jur credință.
Încercarea lui de a scăpa a fost zădărnicită de apariția neașteptată a lui
Rupert, al cărui trup dolofan era splendid înveșmântat într-o cămașă plisată
și un veston cu dantelă aurie. A țâșnit din poarta îngustă precum un dop
dintr-o sticlă.
— Nu-ți face griji de cum arăți, flăcăule, a spus el, măsurându-l pe Jamie
cu ochi strălucitori. Te îmbrăcăm noi cum trebuie… înăuntru.
A făcut semn din cap spre poartă și, cum nu se mai putea împotrivi, Jamie
a dispărut înăuntru. O mână puternică m-a apucat de umăr și, vrândnevrând,
am intrat și eu în urma lui.
Rupert părea a fi într-o dispoziție de zile mari, la fel ca și ceilalți bărbați
pe care i-am văzut în castel. Erau acolo cam șaizeci sau șaptezeci de bărbați,
toți înveșmântați în haine de sărbătoare, cu pumnale, săbii, pistoale și
gențile tradiționale, plimbându-se încoace și încolo prin curtea din
apropierea intrării din sală. Rupert a făcut un semn spre o ușă din zid și
bărbații l-au înghesuit pe Jamie într-o cămăruță luminată. După toate
aparențele, folosea de obicei drept depozit, căci o grămadă de nimicuri erau
înghesuite pe mesele și rafturile cu care era mobilată.
158