untitled

Bărbatul mărunțel s-a aplecat mai aproape, cu un aer conspirativ în
lumina pâlpâindă a lumânării. Privirile îi scăpărau și, în afară de o mică
aplecare a perucii, nu dădea niciun semn de efort sau oboseală.
— Domnule Gowan, îmi pare atât de bine să te văd, am rostit cu
sinceritate.
— Da, da, draga mea, însă nu avem timp de asta acum.
Mi-a bătut ușor mâna cu palma într-o manieră blândă, degajată.
— Am reușit să îi conving să judece cazul dumitale separat de cel al
doamnei Duncan și asta ne-ar putea fi de folos. Se pare că nu a existat
intenția de a te aresta, însă ai fost luată din cauza asocierii dumitale cu vră…
cu doamna Duncan. Cu toate acestea, a continuat el repezit, ești în pericol și
nu îți voi ascunde asta. Climatul de opinie din sat nu îți este foarte favorabil
în acest moment. Ce a fost în capul dumitale, a întrebat el cu o exaltare care
nu-i stătea în fire, să atingi acel copil?
Am deschis gura să îi răspund, dar el a dat din mână, anulând nerăbdător
întrebarea.
— Ah, în fine, nu mai contează acum. Noi trebuie să marjăm pe faptul că
ești englezoaică – și ești ignorantă, înțelegi, ești străină de obiceiurile locului
– și să deviem lucrurile cât de mult putem. Timpul este de partea noastră,
înțelegi, căci cele mai multe asemenea procese au loc într-un climat de
isterie, unde logica evidenței poate fi ignorată pentru a satisface setea de
sânge.
Setea de sânge. Cuvintele descriau perfect natura emoției pe care o
simțisem emanând din chipurile celor din mulțime. Din loc în loc zărisem
unele urme de îndoială sau simpatie, însă era nevoie de un suflet puternic
care să se ridice împotriva mulțimii, iar Cranesmuir ducea lipsă de astfel de
caractere. Sau nu, m-am corectat singură. Era unul, acest avocat mărunțel și
uscățiv din Edinburgh, tare ca ciubota veche cu care semăna atât de bine.
— Cu cât o lungim mai mult, a continuat degajat domnul Gowan, cu atât
mai puțin înclinat va fi cineva să acționeze precipitat. Așadar, a spus el, cu
palmele pe genunchi, rolul dumitale mâine este să nu spui nimic. Eu voi fi cel
care voi vorbi și să ne rugăm la Dumnezeu să aibă ceva efect.
— Pare un plan destul de rezonabil, am spus eu, încercând obosită să
zâmbesc.
Am aruncat o privire spre ușa care ducea spre taverna hanului, unde se
auzeau voci ridicându-se. Urmărindu-mi privirea, domnul Gowan a
încuviințat din cap.
— Da, va trebui să te părăsesc momentan. Am aranjat să îți petreci
noaptea aici.
459