untitled

Alunecând din șa, a luat hățurile cailor și i-a legat, apoi, făcându-mi semn
să o urmez, a început să se târască pe sub tufișuri ca un șarpe.
Din punctul ridicat în care m-a condus, pe o terasă îngustă de unde se
zărea vadul, îi puteam vedea pe aproape toți bărbații din Gardă, cei mai
mulți dintre ei descălecați, discutând relaxați, unii stând jos și mâncând, alții
ducând caii câte doi sau trei spre apă. Însă Jamie nu se vedea nicăieri.
— Crezi că l-au omorât? am șoptit cuprinsă de panică.
Numărasem de două ori oamenii, pentru a mă asigura că nu scăpasem
vreunul. Erau douăzeci de bărbați și douăzeci și șase de cai; cu toții la
vedere, din câte îmi puteam da seama. Niciun indiciu că ar avea un prizonier
cu ei, nicio sclipire de păr roșiatic care să îi trădeze prezența.
— Mă îndoiesc, a răspuns Jenny. Dar nu e decât o singură cale să aflăm.
A dat să părăsească punctul de observație.
— Ce cale?
— Să întrebăm.
Drumul se îngusta când părăsea vadul, devenind nițel mai lat decât o
potecă prăfuită șerpuind printre pâlcurile dense de pini și anini de o parte și
de cealaltă. Poteca nu era suficient de lată încât membrii Gărzii să călărească
doi umăr la umăr; astfel încât trebuiau să o străbată în șir. Când ultimul
bărbat se apropia de o curbă a potecii, Jenny Murray a sărit deodată în
drum, în fața lui. Calul s-a speriat, ridicându-se pe picioarele din spate, și
bărbatul s-a luptat să îl țină în frâu, înjurând. Când să deschidă gura să o
întrebe indignat ce e cu un asemenea comportament de bandit, eu am sărit
dintre tufe și l-am pocnit cu putere în moalele capului cu o creangă.
Luat complet prin surprindere, bărbatul și-a pierdut echilibrul când calul
s-a smucit din nou, și s-a prăbușit la pământ. Însă nu și-a pierdut cunoștința,
lovitura dezechilibrându-l doar. Dar Jenny a remediat imediat această
scăpare cu ajutorul unei pietre zdravene.
Apucând hățurile calului, a gesticulat agitată spre mine.
— Haide! a șoptit ea. Trage-l din drum înainte ca restul să bage de seamă
că a dispărut.
Așa se face că atunci când Robert MacDonald din Garda de la Glen Elrive
și-a recăpătat cunoștința, s-a trezit legat fedeleș de un copac, privind în
lungul țevii unui pistol la capătul căruia îl fixa cu o privire de oțel sora
prizonierului său de odinioară.
— Ce ai făcut cu Jamie Fraser? a întrebat ea.
MacDonald și-a scuturat capul amețit, evident crezând că femeia din fața
lui e o născocire a imaginației sale. O încercare de a se mișca a pus capăt
acestei iluzii, și după răgazul acordat ritualului de înjurături și amenințări,
570