untitled

— Nu foarte mult, a răspuns ea. Așteaptă sosirea unor judecători
ecleziastici. Arthur le trimisese scrisori luna trecută, aranjându-le vizita. În a
doua săptămână din octombrie era. Trebuie să sosească dintr-o clipă întralta.
Și-a frecat mâinile pentru a le încălzi, apoi și le-a pus pe genunchi, în
micul petic de soare.
— Vorbește-mi despre judecători, am rugat-o. Ce se va întâmpla, exact?
— Nu pot spune cu exactitate. Nu am văzut niciodată un proces de
vrăjitorie, deși am auzit despre ele, desigur.
S-a oprit o clipă, pe gânduri.
— Nu se așteaptă la un proces de vrăjitorie, din moment ce vin pentru a
judeca niște dispute funciare. Cel puțin nu vor avea o suliță de vrăjitoare.
— O ce?
— Vrăjitoarele nu simt durerea, mi-a explicat ea. Nici nu sângerează când
sunt înțepate.
Sulița de vrăjitoare, echipată cu o varietate de ținte, lame și alte accesorii
ascuțite, era adusă pentru a testa asta. Îmi aminteam vag ceva despre ea din
cărțile lui Frank, dar crezusem că era o practică obișnuită în secolul al
șaptesprezecelea, nu acesta. Pe de altă parte, m-am gândit cu teamă,
Cranesmuir nu era tocmai miezul civilizației.
— În acest caz, e bine că nu vor avea una, am spus, înfiorându-mă ușor la
gândul că aș fi putut fi împunsă repetat cu o suliță. Putem trece testul fără
mare greutate. Sau cel puțin eu l-aș trece, am adăugat, caustic. Îmi imaginez
că, dacă ar fi încercat pe tine, ar curge apă înghețată în loc de sânge.
— Nu aș fi foarte sigură, a răspuns ea gânditor, ignorând insulta. Am auzit
că unele sulițe de vrăjitoare au ținte speciale, făcute să se strângă atunci
când sunt presate de piele, arătând ca și cum nu pot străpunge carnea
vrăjitoarei.
— Dar de ce? De ce să încerci să dovedești că o femeie e vrăjitoare dacă
nu e?
Soarele începea acum să coboare din înaltul cerului, însă lumina dupăamiezii
era destul de puternică încât să inunde puțul nostru cu o strălucire
palidă.
Ovalul elegant al chipului lui Geilie dezvăluia doar milă față de inocența
mea.
— Tu încă nu înțelegi, nu-i așa? a spus ea. Au de gând să ne ucidă. Și nu
contează prea mult din ce motiv ne condamnă sau ce dovezi se aduc. Tot ne
vor arde pe rug.
Noaptea trecută fusesem mult prea speriată de atacul gloatei și de
mizeria celulei noastre pentru a mai putea face altceva decât a o strânge pe
444