untitled

Întorcându-și palma, a început să miște degetele cu blândețe. Niciunul nu
se înclina mai mult de câțiva centimetri; inelarul nu se îndoia deloc. După
cum mă temeam, a doua articulație va rămâne probabil înțepenită.
Și-a întors palma pe toate părțile, ținând-o în fața ochilor, privind
degetele țepene, strâmbe și cicatricele urâte, nemilos de vineții în lumina
soarelui. Apoi deodată și-a aplecat capul, ducându-și mâna zdrobită la piept,
acoperind-o protectiv cu cea sănătoasă. Nu a scos niciun sunet, însă umerii
lați au tremurat ușor.
— Jamie.
Am traversat iute camera și am îngenuncheat lângă el, așezându-mi
delicat palma pe genunchiul lui.
— Jamie, îmi pare rău. Am făcut tot ce am putut.
Și-a coborât privirea uluită spre mine. Genele groase și roșietice sclipeau
de lacrimi în bătaia soarelui și le-a șters repede cu dosul palmei.
— Poftim? a spus el, trăgând adânc aer în piept, evident luat prin
surprindere de apariția mea neașteptată. Îți pare rău? Pentru ce,
englezoaico?
— Pentru mâna ta.
Am întins brațul și am luat-o, trasând delicat liniile strâmbe ale degetelor,
atingând cicatricea adâncită de pe spate.
— Se va face mai bine, l-am asigurat neliniștită. Îți promit. Știu că acum
pare țeapănă și inutilă, însă doar pentru că a fost ținută în atele atât de mult
timp, și oasele încă nu s-au sudat. Îți pot arăta cum să o exersezi și să o
masezi. În curând o vei putea folosi destul de bine, nu te mint…
M-a oprit mângâindu-mi obrazul cu mâna stângă.
— Vrei să spui…? a început, apoi s-a oprit, scuturându-și fruntea, parcă
nevenindu-i a crede. Tu ai crezut…?
S-a oprit din nou și a luat-o de la capăt.
— Englezoaico, a spus el, doar nu credeai că plâng pentru un deget
înțepenit și câteva cicatrice? a zâmbit, nițel strâmb. Oi fi eu un bărbat
infatuat, poate, dar vanitatea mea e destul de superficială. Sau așa sper.
— Dar te-am văzut…
Mi-a luat mâinile într-ale lui și s-a ridicat, săltându-mă în picioare. Am
ridicat mâna și i-am mângâiat lacrima care i se scursese pe obraz. Pata
minusculă de umezeală mi-a încălzit buricul degetului.
— Plângeam de fericire, englezoaico, a rostit el blând.
Mi-a cuprins ușor obrajii între mâini.
— Și îi mulțumeam lui Dumnezeu că am două mâini. Două mâini cu care
să te mângâi. Cu care să te servesc și să te iubesc. Mulțumindu-i lui
Dumnezeu că sunt încă un om întreg, datorită ție.
717