untitled

— Un prieten de-al tău? am ghicit.
El a încuviințat din cap cu privirea ațintită pe poteca îngustă ce urca pe
peretele stâncii.
— Hugh Munro, dacă nu s-a apucat altcineva să facă săgeți ca el.
Am mai așteptat câteva minute, însă nimeni nu și-a făcut apariția de jos.
— Ah, a exclamat Jamie încetișor și s-a învârtit, chiar la timp să dea nas în
nas cu cel care se ițise de după marginea stâncii, în spatele nostru.
Capul a izbucnit într-un zâmbet larg ca al dovlecilor de Halloween, cu
toată gura și cu dinții încălecați, radiind de bucuria de a ne fi luat prin
surprindere. Capul în sine avea în mare forma unui dovleac, impresie
întărită și de pielea tăbăcită, de un portocaliu-maroniu, care nu îi acoperea
doar fața, ci și creștetul rotund și lipsit de păr. Puțini dovleci se puteau
mândri însă cu o asemenea tufă luxuriantă de barbă sau cu o pereche de
ochi de un albastru strălucitor. Niște palme mici și grase cu unghii negre s-
au plantat sub barbă și au ridicat iute restul trupului prietenului lui Jamie.
Trupul se potrivea destul de bine cu capul, având un aer distinct de
spiriduș de Halloween. Umerii îi erau foarte lați, dar povârniți și aduși în
față, unul fiind considerabil mai sus decât celălalt. De asemenea, un picior
părea cumva mai scurt decât tovarășul său, făcându-l pe bărbat să
șchiopăteze într-un fel aparte, ca și cum ar fi sărit pe loc.
Munro, dacă era într-adevăr prietenul lui Jamie, era îmbrăcat în ceea ce
păreau a fi mai multe straturi de zdrențe, culorile fanate ale unei stofe
vopsite într-o nuanță zmeurie ieșind la iveală printre resturile unei
îmbrăcăminți fără formă care ar fi putut fi cândva o bluză de femeie.
Nu avea geantă la cingătoare – care oricum nu era decât o bucată de
sfoară roasă, din care atârnau două leșuri îmblănite, cu capetele în jos. În
schimb, peste piept purta o desagă grasă din piele, de surprinzătoare bună
calitate, luând în considerare restul costumației. De cureaua acesteia atârna
o colecție de obiecte mici metalice: medalii religioase, decorații militare,
ceva ce aducea cu nasturii unei vechi uniforme, monede roase, găurite și
cusute și trei sau patru bucăți mici și dreptunghiulare de metal, de un
argintiu lipsit de strălucire, pe care erau gravate o serie de semne criptice.
Jamie s-a ridicat când creatura a săltat zglobie peste marginile neregulate
ale stâncii și cei doi bărbați s-au îmbrățișat călduros, bătându-se cu putere
pe spate unul pe celălalt, în maniera stranie în care se salută bărbații.
— Și cum merge treaba cu casa Munro? a întrebat Jamie, dându-se un pas
înapoi și măsurându-și cu privirea vechiul tovarăș.
Munro și-a lăsat capul între umeri și a scos un sunet ca de spiriduș,
rânjind. Apoi, ridicându-și sprâncenele, a înclinat capul în direcția mea și a
278