untitled

— L-am trimis la o familie cumsecade, a răspuns el ridicând din umeri. Un
băiat, un copil sănătos, deși maică-sa era o vrăjitoare și o adulteră.
— Și tatăl său un infidel și un trădător, am replicat. Soția dumitale,
amanta dumitale, nepotul, fratele… mai e cineva pe care să nu îl fi trădat sau
înșelat? Dumneata… dumneata… m-am înecat cu vorbele, simțind că mi se
face rău de la atâta dispreț. Nu știu de ce aș fi surprinsă, am continuat,
încercând să îmi păstrez calmul. Dacă nu ai loialitate față de regele dumitale,
atunci nu văd de ce ai avea vreun motiv să o ai față de nepot sau față de
fratele dumitale.
Capul i-a sărit într-o parte și m-a străpuns cu o privire necruțătoare. Și-a
ridicat sprâncenele groase și întunecate, la fel ca ale lui Colum, ale lui Jamie
și ale lui Hamish. Ochii înfundați în orbite, pomeții lați și capul cu formă
frumoasă. Moștenirea bătrânului Jacob MacKenzie era puternică.
O mână mare m-a strâns cu putere de umăr.
— Fratele meu? Dumneata crezi că mi-am trădat fratele?
Dintr-un oarecare motiv, părea rănit; chipul i s-a întunecat de furie.
— Tocmai ai recunoscut că l-ai trădat!
Dar pe urmă, mi-am dat seama.
— Ați făcut-o amândoi, am rostit rar cuvintele. Împreună, dumneata și
Colum, cum ați făcut întotdeauna lucrurile.
I-am tras mâna de pe umărul meu, împingând-o cu forță.
— Colum nu putea să fie căpetenie dacă dumneata nu te duceai la război
pentru el. Nu putea ține clanul împreună, dacă dumneata nu călătoreai
pentru el, ca să aduni arendele și să tranșezi disputele. El nu putea călări, nu
putea călători. Și nu putea avea un fiu, căruia să îi lase moștenire conducerea
clanului. Și dumneata nu aveai niciun fiu cu Maura. Ai jurat să îi fii brațele și
picioarele…
Deja eram isterică în acel moment.
— De ce să nu îi fii și mădular?
Dougal se calmase; a rămas nemișcat, studiindu-mă meditativ o clipă.
Decizând că nu aveam de gând să plec nicăieri, s-a așezat pe una din boccele
și a așteptat să termin.
— Vasăzică ai făcut-o cu știința lui Colum. Și Letitia a vrut?
Știind de pe acum cât de cruzi erau, nu m-ar fi mirat ca frații MacKenzie
să o fi forțat. Dougal a încuviințat din cap. Furia lui se spulberase.
— Ah, da, a vrut și ea. Nu mă plăcea cine știe ce, dar voia un copil – destul
de mult încât să se culce cu mine vreme de trei luni cât i-a luat să rămână
grea cu Hamish. A fost o treabă a dracului de plictisitoare, a adăugat el
gânditor, răzuindu-și o pată de noroi de pe tocul cizmei. Mai degrabă mi-aș
băga-o într-un castron cu budincă de lapte cald.
588