untitled

Îmi era imposibil să roșesc; pielea îmi era deja foarte aprinsă. Mi-am lăsat
părul să se legene peste obraji, acoperindu-mi fața, buclele relaxându-se pe
măsură ce măturau suprafața apei.
— Scuze, nu voiam să scot sunete.
Jamie a râs, sunetul profund reverberând moale în coloanele tavanului.
— Am spus că îmi place. Și îmi place. E unul din lucrurile care îmi plac cel
mai mult când fac dragoste cu tine, englezoaico, sunetele mici pe care le
scoți.
M-a tras mai aproape, astfel încât fruntea mi se odihnea pe gâtul lui.
Umezeala s-a întins într-o clipă între noi, alunecoasă precum apa plină de
sulf. Jamie și-a mișcat ușor coapsele și mi-am tras răsuflarea într-un oftat pe
jumătate înghițit.
— Da, așa, a spus el în șoaptă. Sau… așa?
— Ah!
A râs din nou, dar a continuat să se miște.
— La asta m-am gândit în cea mai mare parte a timpului, a spus el, în
timp ce mâinile se plimbau în sus și în jos pe spatele meu, strângând,
mângâind, conturând rotunjimea coapselor mele. În închisoare, în timpul
nopții, legat în lanțuri cu o duzină de alți oameni, ascultându-le sforăiturile,
gemetele și pârțurile. M-am gândit la sunetele astea mici și tandre pe care le
scoți când te iubesc și te simțeam lângă mine în întuneric, respirând moale și
pe urmă mai repede și mormăitul acela scurt pe care îl scoți când te pătrund
pentru prima dată, ca și cum te apuci de treabă.
Respirația mea începea acum să se precipite. Legănată de apa densă,
saturată de minerale, pluteam precum o pană unsă și aș fi alunecat mai
departe dacă nu m-aș fi agățat de mușchii curbați ai umerilor săi și dacă nu
aș fi fost strâns agățată de el mai jos.
— Chiar mai bine, a continuat el, glasul său un murmur fierbinte în
ureche, când vin la tine înfocat și plin de dorință și tu scâncești sub mine și
te zbați de parcă ai vrea să scapi, și știu că tu atunci încerci să mă simți mai
aproape, căci duc și eu aceeași luptă.
Mâinile lui explorau încet, pe îndelete, gâdilându-mă precum un păstrăv,
alunecând adânc în despicătura feselor mele, strecurându-se mai jos,
strângând, mângâind punctul întins și aprins de dorință al împreunării
noastre. Am tremurat și am oftat fără să vreau.
— Sau când vin la tine plin de nevoie și tu mă primești în tine cu un oftat
și cu murmurul acela tăcut ca un stup de albine în lumina soarelui și mă duci
cu tine într-o stare de liniște cu murmurul acela abia auzit.
— Jamie, am spus răgușit, vocea mea răsunând peste apă. Jamie, te rog.
— Nu încă, mo duinne.
725