untitled

— Mmm, am spus, așezând ceașca pe masă. A trecut mult timp de când nu
am mai băut Oolong.
Doamna Graham a încuviințat din cap, cu chipul luminat de plăcerea pe
care o găsisem în ceaiul făcut de ea. Se vedea că depusese un oarecare efort,
așezând milieuri din dantelă croșetată manual sub ceștile din porțelan
chinezesc și servind smântână groasă împreună cu prăjiturelele.
— Da, în timpul războiului nu se găsea nicăieri, știți. Dar e cel mai bun
pentru ghicit. Cu Earl Gray mă chinuiam îngrozitor. Frunzele se rupeau atât
de repede, încât era greu să vezi ceva.
— Ah, ghiciți în frunze de ceai? am întrebat, ușor amuzată.
Nimic nu părea mai departe de prejudecata populară a ghicitoarelor
țigănci decât doamna Graham, cu părul ei cărunt, tuns scurt și făcut
permanent, cu cele trei șiraguri de perle în jurul gâtului. O înghițitură de
ceai a alunecat vizibil de-a lungul gâtului lung și subțire și a dispărut în
spatele mărgelelor strălucitoare.
— Vai, dar cum să nu, draga mea. M-a învățat bunica mea, care știa de la
bunica ei. Bea-ți ceaiul și vom vedea ce ai în ceașcă.
Multă vreme a rămas tăcută, întorcând din când în când ceașca pentru a
prinde lumina sau învârtind-o între palmele lungi pentru a surprinde un
unghi diferit. A așezat-o apoi cu grijă pe masă, de parcă i-ar fi fost teamă că îi
va exploda în față. Ridurile din colțurile gurii se adânciseră, iar sprâncenele i
se uniseră, sugerând nedumerirea.
— Măi să fie, a spus ea într-un final. E una din cele mai neobișnuite cești
pe care mi-a fost dat să le văd.
— Da?
Eram încă amuzată, însă curiozitatea îmi fusese trezită.
— Voi întâlni un bărbat enigmatic, brunet și înalt, sau voi călători peste
mări?
— Poate.
Doamna Graham remarcase ironia și mi-a întors-o, zâmbind ușor.
— Sau poate că nu. Tocmai asta este atât de neobișnuit în ceașca
dumitale, draga mea. Totul este contradictoriu. Aceasta este frunza curbată
care simbolizează o călătorie, însă este tăiată de cea ruptă, care înseamnă că
vei rămâne acolo unde te afli. Și sunt și bărbați necunoscuți, fără îndoială, o
mulțime. Iar unul dintre ei este chiar soțul dumitale, dacă citesc eu frunzele
corect.
Amuzamentul meu s-a evaporat pe nesimțite. După șase ani petrecuți
departe unul de celălalt și șase luni împreună, soțul meu continua să îmi fie
cumva străin. Deși nu înțelegeam cum putea ști asta o frunză de ceai.
Chipul doamnei Graham era concentrat.
30