untitled

putea la sfârșitul zilei să descalece proaspăt ca o margaretă în timp ce eu
abia reușeam să îmi priponesc calul înainte de a mă prăbuși la pământ
doborâtă de oboseală.
— Oh, da, a răspuns el în cele din urmă. Mai devreme sau mai târziu.
Zilele astea ai văzut mai mulți bolnavi, nu?
Era adevărat, și am recunoscut.
— Păi, atunci, a spus el, explicându-și punctul de vedere, înseamnă că se
duce vorba. Și noi asta vrem. Dar putem să ne descurcăm și mai bine, cred.
De aceea dumneata o să cânți diseară. Și poate…
A ezitat, parcă neîndrăznind să sugereze ceva.
— Poate ce?
— Nu te pricepi chiar deloc să ghicești viitorul? a întrebat el precaut.
Înțelegeam motivul șovăielii sale; văzuse frenezia vânătorii de vrăjitoare
de la Cranesmuir.
— Mă pricep puțin, am spus zâmbind. Vrei să încerc?
— Da. Cu cât avem mai multe de oferit, cu atât vor veni mai mulți oameni
să ne vadă… și se vor întoarce la casele lor și le vor povesti și celorlalți. Și
vorba o să se ducă mai departe până când o să audă flăcăul de noi. Atunci o
să îl găsim. Ce spui, vrei să încercăm?
— Dacă ne ajută, de ce nu? am spus, ridicând din umeri.
În acea seară la Limraigh mi-am făcut debutul cântând și ghicind viitorul
și m-am bucurat de un succes considerabil. Mi-am dat seama că doamna
Graham avusese dreptate în ceea ce îmi mărturisise – chipurile și nu
palmele îți ofereau indiciile necesare. Faima noastră s-a întins, puțin câte
puțin, până când, în următoarea săptămână, oamenii răsăreau în grabă din
colibele lor pentru a ne ieși în întâmpinare când intram într-un sat,
răsplătindu-ne cu bănuți și mici daruri atunci când plecam spre următorul
sat.
— Știi, am putea chiar face ceva, am remarcat într-o seară, numărând
câștigul. Păcat că nu e vreun teatru în apropiere – am putea organiza un
adevărat spectacol; Magicul Murtagh și Fermecătoarea Asistentă, Gladys.
Murtagh a răspuns sugestiei mele cu obișnuita lui indiferență taciturnă,
însă era adevărat; ne descurcam chiar bine împreună. Poate pentru că
aveam același scop, în ciuda diferențelor noastre de personalitate.
Vremea se înrăutățea cu fiecare zi și noi înaintam și mai greu, însă nu
aveam nicio veste de la Jamie. Într-o noapte, la ieșirea din Belladrum, pe o
ploaie torențială, ne-am întâlnit cu o bandă de țigani.
Am clipit, nevenindu-mi a crede, la vederea mănunchiului de coviltire
pictate adunate într-o poiană de lângă drum. Arătau exact ca o tabără de
cântăreți țigani care veneau în fiecare an în Hampstead Down.
579