untitled

câmpurile roșietice până la marginea stâncii din spatele fortului, și coroana
copacilor din partea îndepărtată a trecătorii, întunecându-se sub strălucirea
perlată a cerului. Obiectele din apropiere și din depărtare păreau să fie la
aceeași distanță când umbrele lor se amestecau în lumina amurgului.
Aerul era rece, anunțând înghețul care se apropia și m-am gândit că va
trebui curând să intru în casă, deși nu mă lăsa inima să părăsesc frumusețea
nemișcată a locului. Nu l-am auzit pe Jamie apropiindu-se până când nu mi-a
pus faldurile grele ale unei mantii pe umeri. Nu realizasem cât de frig îmi era
până când nu am simțit căldura contrastantă a lânii groase.
Brațele lui Jamie m-au învăluit împreună cu mantia și m-am cuibărit la
pieptul lui, tremurând ușor.
— Vedeam din casă că tremuri, a spus el luându-mi mâinile într-ale lui. O
să te ia răceala, dacă nu ești atentă.
— Dar tu nu răcești?
M-am întors să mă uit la el. În ciuda frigului tot mai pișcător, părea să se
simtă bine doar în cămașă și kilt. Doar o ușoară roșeață a nasului arăta că nu
era cea mai blândă noapte de primăvară.
— Ah, păi, eu sunt obișnuit. Scoțienii nu au sângele atât de subțire ca
sclifosiții din sud.
Mi-a ridicat barba și m-a sărutat ușor pe vârful nasului, zâmbind. L-am
luat de urechi și i-am îndreptat buzele mai jos.
Până când mi-a dat drumul, sărutul durase suficient de mult încât
temperaturile noastre să se fi egalizat și sângele cald îmi cânta în urechi
când m-am îndreptat de spate, balansându-mă pe bârna gardului. Vântul îmi
bătea din spate, fluturându-mi șuvițele peste față. Jamie le-a dat peste umeri,
împrăștiind buclele dezordonate cu degetele, soarele care apunea strălucind
printre ele.
— Parcă ai avea un nimb, cu lumina bătându-ți din spate, a spus el în
șoaptă. Un înger încoronat cu aur.
— Și tu, am răspuns moale, trasându-i muchia obrazului acolo unde
lumina de ambră sclipea în firele scurte de barbă. De ce nu mi-ai spus mai
demult?
Știa despre ce vorbeam. A ridicat o sprânceană și a zâmbit, jumătate de
față luminată de strălucirea soarelui, cealaltă ascunsă în umbră.
— Păi, știam că nu voiai să te măriți cu mine. Și nu voiam să te împovărez
sau să mă fac de rușine spunându-ți atunci când era clar că vrei să te culci cu
mine doar ca să onorezi niște jurăminte pe care, dacă ai fi avut de ales, nu leai
fi făcut niciodată.
A zâmbit larg, dinții albi sclipind în umbră, ghicindu-mi răspunsul.
— Cel puțin prima dată. Am și eu mândria mea, femeie.
513