untitled

— Da, te cred, am recunoscut fără tragere de inimă. Dar nu e asta. Sau nu
e totul, am adăugat într-o încercare de a fi sinceră. Este… fiindcă am aflat că
te-ai căsătorit cu mine pentru banii pe care îi vei obține.
Am coborât privirea, urmărind cu degetul modelul de pe plapumă.
— Știu că nu am dreptul să mă supăr – și eu m-am căsătorit cu tine din
motive egoiste, dar – mi-am mușcat buza și am înghițit pentru a-mi stăpâni
vocea – am și eu puțină mândrie, înțelegi?
I-am aruncat pe furiș o privire și am băgat de seamă că mă privea cu o
expresie de uluire completă.
— Bani? a întrebat el, neînțelegând.
— Da, bani! am răcnit, enervată de ignoranța lui mincinoasă. Când ne-am
întors, abia ai așteptat să îi spui lui Colum că te-ai însurat și că vrei partea ta
din arendele clanului!
A rămas cu privirea ațintită asupra mea încă un moment, deschizând
încet buzele ca și cum ar fi vrut să spună ceva. În schimb, a început să își
scuture ușor capul într-o parte și în alta și pe urmă a început să râdă. Și-a
aruncat capul pe spate, hohotind și pe urmă și-a prins capul în palme,
continuând să râdă isteric. M-am azvârlit pe spate între perne, indignată. Ce
era atât de amuzant? Încă scuturându-și capul și șuierând din când în când,
s-a ridicat în picioare și și-a dus mâinile la catarama curelei. Fără să vreau,
m-am crispat văzându-l și Jamie a observat.
Cu obrajii încă îmbujorați într-un amestec de furie și râs, a privit în jos
spre mine cu o exasperare fără margini.
— Nu, a spus sec. Nu am de gând să te bat din nou. Ți-am dat cuvântul
meu că nu o să te mai bat, deși nu mă gândeam că o să ajung să îmi pară rău
atât de curând.
Și-a așezat deoparte cureaua, luând geanta care era prinsă de ea.
— Partea mea din arendele clanului MacKenzie înseamnă cam douăzeci
de lire în trei luni, englezoaico, a spus el, cotrobăind prin geanta de piele.
Lire scoțiene, nu sterline. Cu ele poți cumpăra cam o jumătate de vacă.
— Asta… asta e tot? am întrebat stupid. Dar…
— Asta-i tot, a confirmat el. Și asta e tot ce voi primi de la clanul
MacKenzie. Probabil ai băgat de seamă că Dougal nu prea e cu dare de mână
și Colum e de două ori mai strâns la pungă decât frate-său. Dar pentru suma
princiară de douăzeci de lire pe trimestru nu prea se merită să te însori, a
adăugat el sarcastic, privindu-mă. Și nici pe ăștia nu i-aș fi cerut așa direct, a
rostit el scoțând un pachet mic învelit cu hârtie, dar voiam să cumpăr ceva.
Când am plecat din cameră, aveam o treabă; am întâlnit-o pe Laoghaire din
întâmplare.
— Și ce voiai să cumperi de n-ai mai putut aștepta? am întrebat, curioasă.
371