untitled

simțeam absurd de inconfortabil, de parcă aș fi apărut în public în lenjerie
intimă. Și deși nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce puneau la cale
acești bandiți, păreau de-a dreptul periculoși. Mi-am mușcat limba,
înghițindu-mi o serie de remarci mai mult sau mai puțin nesăbuite care îmi
stăteau pe buze.
— Ce spui, Murtagh? l-a întrebat Dougal pe bărbatul care mă răpise. Nici
măcar nu pare să fie interesată de Rupert.
— Asta nu-i o dovadă, a obiectat un bărbat scund, pleșuv. Nu i-a dat încă
niciun sfanț. Nu te poți aștepta de la vreo muiere să se uite la unul ca Rupert
fără niscaiva parale… ca arvună, a adăugat spre marea veselie a tovarășilor
săi.
Dougal a curmat hohotele de râs cu un gest abrupt și a întors iute capul
spre ușă. Bărbatul pleșuv, încă rânjind, s-a strecurat obedient în întuneric.
Murtagh, care nu se alăturase veseliei generale, mă măsura cu o privire
încruntată. A dat din cap, făcând o șuviță subțire să îi joace pe frunte.
— Nu, a spus el cu hotărâre. Nu am idee ce ar putea fi – sau cine –, dar îmi
pun la bătaie cea mai bună cămașă că nu-i curvă.
Speram că, în acest caz, cea mai bună cămașă a lui nu era cea de pe el,
care nu prea merita să fie pusă la bătaie.
— Păi tu tre’ să știi, că ai văzut destule la viața ta, a răspuns Rupert
zeflemitor, însă a fost redus la tăcere de un mormăit ursuz al lui Dougal.
— O să rezolvăm enigma asta mai târziu, a răspuns Dougal repezit. Avem
de parcurs o distanță bună în noaptea asta și trebuie mai întâi să facem ceva
cu Jamie, nu poate călări așa.
M-am retras în penumbra din apropierea focului, încercând să trec
neobservată. Bărbatul pe care îl strigau Murtagh îmi dezlegase mâinile
înainte de a mă conduce acolo. Speram să mă pot strecura afară în timp ce ei
ar fi ocupați în altă parte. Atenția bărbaților se îndreptase acum spre un
tânăr ghemuit pe un scăunel într-un colț. Abia își ridicase fruntea în timpul
intrării și interogatoriului meu. Își ținuse capul aplecat, cu un braț strângând
umărul opus, legănându-se ușor înainte și înapoi din pricina durerii.
Dougal a împins blând pumnul strâns deoparte. Unul dintre bărbați a tras
tartanul care îl acoperea pe tânăr, dezvăluind o cămașă murdară și plină de
sânge. Un bărbat mărunțel cu o mustață groasă a venit din spatele băiatului
cu un cuțit de vânătoare și, ținând ridicată cămașa de guler, a tăiat-o peste
piept și de-a lungul mânecii, astfel încât a căzut de pe umăr.
Mi s-a tăiat respirația, la fel ca și altor câtorva dintre ei. Tânărul era rănit;
o rană adâncă și neregulată se căsca pe umăr, iar sângele curgea șuvoi pe
pieptul lui. Însă mai șocantă era articulația umărului. În partea aceea
răsărise o cocoașă teribilă, iar brațul îi atârna într-un unghi nefiresc.
57