untitled

placă de alamă strălucitoare la ușă, cu numele meu. Dar am început să mă
plictisesc scriind toată ziua testamente și întocmind titluri de proprietate,
văzând aceleași chipuri pe stradă în fiecare zi. Așa că am plecat, a încheiat el
simplu.
Își cumpărase un cal și niscaiva provizii și se pornise la drum, fără să știe
încotro se îndreaptă și ce va face când va ajunge unde va ajunge.
— Vezi dumneata, trebuie să mărturisesc, a spus el, tamponându-și
îngrijit nasul cu o batistă cu monogramă, am o oarecare apetență pentru…
aventură. Cu toate acestea, nici înfățișarea mea, nici mediul în care am
crescut nu m-au pregătit pentru o viață de tâlhar la drumul mare sau pirat,
ocupații pe care la vremea aceea mi le imaginam drept cele mai aventuroase.
Ca alternativă, am decis că cel mai bine este să o pornesc în sus, spre munți.
M-am gândit că în timp aș putea convinge vreo căpetenie de clan să îmi
permită, în fine, să îl slujesc în vreun fel sau altul.
Și în timpul călătoriilor sale chiar întâlnise o asemenea căpetenie de clan.
— Jacob MacKenzie, a spus el cu un zâmbet cald și nostalgic. Și ce
hoțoman roșcovan bătrân și viclean era!
Domnul Gowan a făcut semn cu capul spre capătul convoiului, unde părul
arămiu al lui Jamie MacTavish strălucea în ceață.
— Nepotul său seamănă foarte mult cu el, știi. Prima dată când ne-am
întâlnit, Jacob și cu mine, eu eram la capătul țevii unui pistol, pe care îl
ațintise asupra mea ca să mă jefuiască. I-am dat calul și desagii de bunăvoie,
căci nu aveam altă soluție. Dar cred că a fost ușor surprins când am insistat
să vin cu el, chiar și pe jos dacă era nevoie.
— Jacob MacKenzie. Tatăl lui Colum și al lui Dougal? am întrebat.
— Da, a încuviințat din cap bătrânul avocat. Dar pe atunci el nu era
stăpân, desigur. Asta s-a întâmplat câțiva ani mai târziu… cu puțin ajutor din
partea mea, a adăugat el cu modestie. Pe atunci lucrurile se petreceau mai
puțin… civilizat, a zis el cu nostalgie.
— Ah, adevărat? am întrebat politicos. Și Colum, ă-ă… te-a primit drept
moștenire, ca să spunem așa?
— Cam așa ceva, a răspuns domnul Gowan. Vezi dumneata, atunci când
Jacob a murit, s-a creat o oarecare confuzie. Colum era moștenitorul
Leochului, desigur, însă el…
Avocatul a făcut o pauză, aruncând o privire în față și în spate pentru a se
asigura că nu era nimeni atât de aproape de noi încât să audă ce vorbim.
Soldații o luaseră înainte pentru a sta de vorbă cu tovarășii lor și mai bine de
patru lungimi de cal ne separau de căruțașul din spate.
— Colum a fost sănătos până pe la vârsta de optsprezece ani, și-a
continuat el povestea, și promitea să fie un conducător bun. A luat-o pe
176