untitled

— Dacă acestea sunt criteriile, atunci ai ales bine, am spus inspectându-l
pe Bran. Dacă îi era coada puțin mai departe de cap, îl puteai și călări.
— Chiar asta făceam când eram copil – nu pe Bran, vreau să spun, ci pe
bunicul său, Nairn.
L-a mângâiat pentru o ultimă dată pe Bran și s-a îndreptat de spate,
privind spre casă.
A luat hățurile lui Donas și l-a întors spre vale.
— „În care Odiseu se întoarce acasă, îmbrăcat ca un cerșetor”, a citat el în
greacă, după ce prinsese din zbor remarca mea de mai devreme. Și acum, a
spus el îndreptându-și gulerul cu o oarecare severitate, cred că e timpul să
merg și să dau ochii cu Penelopa și cu pețitorii ei.
Când am ajuns la ușile duble, însoțiți de câini, Jamie a șovăit.
— Ar trebui să batem înainte să intrăm? am întrebat, ușor temătoare.
Jamie m-a privit uluit.
— E casa mea, a spus și a deschis ușa.
M-a condus prin casă, ignorând servitorii care ne priveau speriați în timp
ce treceam, dincolo de holul de primire, printr-o cameră mică de arme și în
salon. Înăuntru era un șemineu mare cu o poliță lustruită, sclipiri de argint și
sticlă străluceau ici și colo, capturând lumina soarelui de după-amiază.
Pentru o clipă, am avut impresia că în cameră nu era nimeni. Apoi am văzut
o mișcare ușoară într-un colț, în apropierea șemineului.
Era mai mică decât mă așteptasem. Cu un frate precum Jamie, mi-o
imaginasem înaltă cel puțin cât mine, dacă nu chiar mai înaltă, însă femeia
de lângă foc abia avea un metru cincizeci. Spatele îi era întors spre noi în
timp ce întindea brațul să apuce ceva de pe polița dulapului cu porțelanuri,
și poalele șorțului pe care îl purta peste rochie aproape măturau podelele.
Jamie a înghețat când a văzut-o.
— Jenny, a spus el.
Femeia s-a întors și abia am apucat să îi zăresc sprâncenele negre precum
cerneala și ochii albaștri și mari pe un ten alb ca laptele înainte să se arunce
spre fratele ei.
— Jamie!
Era micuță, dar forța îmbrățișării ei l-a făcut să se clatine. Brațele lui i-au
înconjurat umerii din obișnuință și au rămas îmbrățișați o clipă, chipul ei
lipit strâns de pieptul cămășii lui, mâna lui apăsată tandru pe ceafa ei. Pe
chipul lui se putea citi o expresie în care se amestecau teama, dorul și
bucuria, atât de puternice, încât pentru o clipă m-am simțit ca o intrusă.
Apoi ea s-a strâns mai aproape de el, murmurând ceva în galică și
expresia feței lui s-a transformat în una de șoc. A prins-o de brațe și a
îndepărtat-o de el, privind în jos.
493