ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

145 A CEL 146
mortil, de va putia aräta inaintia giudetului
cu marturii ca acéle destoinici
de-a sa, créderia..."
In fapt insa nici aci nu e vre-un articlu,
ci numai un pronume demonstrativ,
pus exceptionalmente fara emfaticul -a,
caci in allele cinci-cleci de pasage din.
aceYa Pravila figbreza tot-d'a-una de
'naintea adjectivului : a cela, a c el e a .
v. 2'.Acel. Acela. Cel.
2.Ac61, Rea, (plur. acei, acele), pron.
demonstr.; cet, celui. In casul oblic
sing. aceltd, acelei saü acei, plur. acelor.
Aran ce-va mai departe, in opositiune
cu acest pentru lucruri mai apropiate.
Departarea sail apropiarea pot fi nu
numai materiale, ca in : acel arbure
se vede din ac6sta feréstra", dar
ideale, ca in: acei Romani ce nu
inteleg aceste adevöruri".
Legenda Santei Vineri, circa 1580
(Cuv. d. Mtn II, 154-5): Ai atunci
manie-sa acel inOrat cu
atuinci zise muincitorilor lui sa aduca
o caldare §i sa piisedze petri i seu, §i
se aduca blumbu §i smoala, i bage
acia fata in caldare s fiarba in trei
zile §i in trei nopti. i duseth sfänta
Veneri catra foal i catth caldare
ce sta inaintr6 toti, i e§i o path diin
focil mare diintr'acel foc al lor, §i incong
ura-i acei muncitori, i arsera toti
inteacel Cas. §i sfanta Veneri sta acii
si
amarti, §i
ruga-se cu psalom din saltiri; a§a
dzic6: miluia§te-ma, Domne, ca. spre
tine upovala§te sufletul mieu! i la
sfralitul rugaciuniei psalomului zise :
amin. i vazu acetic' inparat muincitorii
lui ca perira, i sparie-sa, i frica
mare fu spre elü, i chema slugile lui
toate i intreba ei §i dzise: spuneti-mi,
ce vein face ce§tii magheniti?
dzisera catra elu : sa nu-i there capul,
curundu ace§ti oameni toti catra
domneqeul ei face-e-va de pleca-se-vor.
si
§i
§i atunci dzise Aclit inparat aka, slugile
lui: talaV4
capul curundo. i dosera
sfanta Veneri sa-i tae capul.
sfanta Veneri ruga-se acelor muincitori
dzise: ffisai-m i ogoditi-mi s fac
rugaciuni, sa m rogu catra Hs. Domneziul
mieu. i dzisera ei: roga-te curundu.
i atunci sfanta Veneri ruga-se
cu lacrami i plang6 i dzicia: Domne
despuetoriul, parintele a tut tinotul,
facatoriuI ceriului 0 al parnantolui !
audzi-m i asculta-ma, arba ta, intr'acesta
Cas; rogu-te sa faci meser6r6
ta i sa dai mariia ta celora ce vora
face pomena mie §i prinosul i leturghie
i lumanare, i vor Giusti a6a sta
dzi, blagoslove§te-e, Domne: casele lor,
§i fiCorii lor, i holdele lor i dobito-
cele lor toate ; i fuga de ei toate duhurile
réle, i färmacatoarele; §i sufletele
lor sa fie luminate ; e cela ce nu
o va cinsti aCast a dzi vener6 mare..."
In acest pasagiu, afara de corelatiunea
logica intre acel i acest, ne
mai apare raportul numeric intre ambii
demonstrativi. In adever, in gura
poporului circulatiunea lui acel cu diferitele
lui varianturi fata cu circulatiunea
lui acest cu varianturile lui
este cam ca 7 catra 3, §i 'Ate chiar
mai mare. E de observat, in trécet,
ca la Plaut eccillum (= acel) ne
intimpina de vr'o §6pte ori, pe cand
eccistum (= acest) abia daca va
fi de vr'o doe.
Numai emfaticul acela, despre care
mai jos, p6te sta singur sail a urma
dupa un nume; de ex.: Cine vorbesce?
Acel a"; sail : Omul acela vorbesce".
Simplul acel trebui pus tot-d'auna
de 'naintea unui substantiv saü
adjectiv, nici o data singur sail la urrna.
Ne'ncetat tristA, gandia cu jale
L'a tineretel vesela vale,
L'acele crangur1, l'acel isvor...
(Gr. Alexandrescu)