ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

233 ACUMA 234
dent, ba inca unele ca forma acrum,
despre care mai jos nu se mai gasesc
nictir
Din variantul acumU prin intermediarul
acmit vine scurtatul avra ; din actimu
acu. Macedo-romana §i istriano-romana
posedd numai forma acmu, pe
care ad amplificat'o in acmoce, acatand
pe -c e dupa analogia lui atunce". Pe
acmoce istriano-romana il mai reduce
la : cmoce (Miklosich, I. Maiorescu).
In acest mod, cuvintul roman n'are
de loc a face cu vechiul grec dxpv
tout-a-l'heure, encore", de§i se asémona
atat de mult prin functiune §i
prin forma. Neo-grecul dxd jut sad dxdpa
a perdut pina i sensul de toutatheure",
desvoltand nurnai pe acela
de encore', astfel a pentru a exprime
notiunea de presinte trebui sa'0 asocieze
pe lcdpo : dxdpt ;ad z-a. Tot
aci vine albanesul : akoma Inca".
Genealogia cuvintului:
lat. eccifmOdo
lat. eccu'mOdo eceilmodo
friu). acumO rem. acumic rem. acArnu sard. ammo
acmit want
1
amic
evit
In graiul din Banat, de exernplu
linga Lugo§, mai exista formele acrit,
acrum 0 a c n ü. Trecem peste acnt
= lat. eccu'nunc, despre care am vorbit
la locul set. Forma acrum ins
apartine aci i este de o importanO,
extrema, ca un adevërat rest ala qicend
fosil din latinitatea cea mai departath.
Pe linga ecce, latina vulgara
avea variantul eccer e, care ne intimpind
des la Plaut :
Prandi in navi, inde hue egressus sum te
conveni. Eccer e,
Perii misera
(Menaechmei, II, 3 v. 50)
Jam enim eccer e ibo in forum...
(Trucul. II, 2 v. 68)
Mihi praedicas? Eccer el jam tuatim
Facis, ut tuis nulla apud te sit fides...
(Amphitr. II, 1 v. 4)
Precum in compositiune ecce devine
e cu' in toti pronumii §i adverbii romanici
derivati, tot ap eccere cath
sa fi avut in compositiune o forma e cr
u', de unde ecr u'modo alaturi cu
ecu'modo. Din ecu'modo vine
arum; din ecru'modo acrum.
Din variantul acmit prin intensivul
(= lat. sic) s'a format vechiul a cm
u § I, astql am u §I; din variantul
actim prin scurtatul acic s'a nascut intensivul
a cu§i cu deminutivul a cu §
c Tar prin particula emfatica -a : a-
c u m a.
v. Acni. Acuma. Acupi.
Ames.
Amu§1. Atunce...
Acilma, adv. ; tout-h-Pheure, a présent.
Format din simplul a c u in prin
emfaticul -a (v. 5.A), acuma circuléza
in concurenta cu formele scurtate acil
§i a m dar geograficesce e mai respandit
decat ele.
In dictionarul Mss. bgnatén circa
1670 :
Akmu. Nunc.
Akuma. Nunc".
Pann, Prov. I, 99 :
Nevasta l'acea 'namplare
Incepu a se 'nchina,
ZicOnd cu mare mirare:
Ult'a-te acuma, nal...
Sibiit, 25 :
De-atl facut voI cul-va bine,
Faceti .;1'acuma cu mine!...
Zilot, Cron. p. 112:
Cine sã latre?
Cel ce imparte
Cu lupil turma
tun el §,'acuma ?..
Iancu ITacarescu p. 16:
Iar acama far'a prinde
Et de veste nici de cum,