ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

975 AM 976
Sail
bocAsca mAtele
Prin tote cotrutele ;
Tam s a '1 &Ai i pieptarul
Sal plangA hantAtarul!..
(Tribuna din Sibilu, 1886 p. 246)
In tote acestea conjunctivalul am
s A" este cu totul alt ceva cleat infinitivalul
ant a", care singur exprimA
pe deplin notiunea de devoir, "are
force.
In fine, cu infinitivul sail cu con
junctivul sub-inteles : n'af c u m ! 11'0
incotro! n'at unde!..
De urit te potl ascunde,
Dar de dragoste n'ai u n d e...
J. B. 9)
Tot cu nuanta de devoir, are force
figurdzO am unit cu supin prin
prepositiunea d e : am d e fAcut, am
avut d e scris, aveam d e is, voiu ave
d e mers etc., call tOte, mai mult saü
mai putin, s'ar puté traduce prin t r eb
ui.
atunci cand insemnOzA sentir",
am se 'Ate construi une-ori cu d e urmat
de substantiv. A§a se clice de o
potrivA bine : am gand" §i am d e
gand", am grijO" §i am d e grijA",
unde d e ne amintesce pe genitivul
latin in curae habeo" :
Acela§1 d e pe lingA am posséder"
ne intimpinA in Legenda Sf. Nicolae,
sec. XVI (Cod. Mss. miscell. al Bis.
Sf. Nic. din Bra§ov, p. 134) : era buni
cre§tini §i bogati §.1 aye' d e destulfi...",
unde de destul" se datorOzA analogiel
cu de ajuns".
Ca norma insn, graiul romanesc postpune
pe d e numai lui am devoir".
v. De.
II°. Forme gramaticale.
a) am §.1 atb.
Din latinul habeo derivA ath in
loc de abiu", cu metatesa lui i ca In
72roib = rubeus", §i nici intr'un cas nu
pOte sA, derive de acolo am, dupA cum
se credo generalmente (Cihac), care este
o contractiune din avem : efi am =
ego habemu s" , intocmai ca francesul
poporan j 'avon s". InrAdécinOndu-se
am pentru prima persOnO a
presintelui indicativ, alb a trecut asupra
subjunctivului: ca sA afb, de unde
OrA§1 in graiul actual a inceput a'l
goni am, astfel cA se qice mai adesea:
s A am, §.1 numal la a treia persOnA
persistA nestrOmutat : s A aibci. In vechile
texturi aM sat aMu, la a doua
persOnO aMi sat aibi, este o formO
predomnitóre. Cipar (Principia p. 139-
40) citézA o multime de exemple de prin
tipOriturile din*secolii XVI §i. XVII;
e nu mai putin des in acte :
Conta§ Uricar, 1656 (A. I. R. III,
235) : deci eu sA aibu a da cuconilor
aiure altO falce de vie. . ."
NOc§ul Cantaragiul, 1683 (A. I. R.
I, 62) : sO aibu a'i da banii la cOrtovul
viilor. .."
Ion sin VOtav Roman, 1715 (A. I.
R. III, 276) : afe in tara le§ascO sa
n' aibu amestec la nemic, bar dupA ce
a hi mila lui Dumnezau sA e§im in
tara la pAmAntul nostru, sA aibu i eu
trabA.. ."
Dar §i'n scriitorii din secolul nostru,
dintre carl ajunge a cita pe Beldiman,
Tragod. v. 3223 :
Dumnedeule Inalte, condelul meii este slab
S'arAt sgomotul, strigarea, putere nu pot s'a
aM,
Atata voiu putO dice, mal pre scurt intr'un
cuvint,
CA nu s'audla nimica, nici in cer, nici pre
pArnint...
b) ancencl i avencl.
Din latinul habendo deriva d'adreptul
avencl, care insA in vechile texturi
se ciocnesce cu forma albend, nOscutA
sub inriurirea lui aM=h a b e o,
dupä cum §i'n vechea italianA era o
formä abbiendo dela abbia pe
linga forma obicinuitO avend o.