ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

2 A. 4
grafice, v. Cipariu, Principia, p. 301
sqq. §i Papiti, Tes. de monum. I p. 92.
Deja in secolul XVII, facendu-se incercari
de a scrie romanesce cu litere
latine, s'a intrebuintat a pentru vocala
confusa. Intr'un act dela 1660 (Dim.
Sturdza in Col. 1. Tr. 1877 P. 82) o
nepOta a lui Ivlihaiü Vitézul iscalesce :
I et4
ra.
re:
Pentru dialectal macedo-roman, grafica
gréca (Kavalliotis) admite a §i ce,
cea latina (Bojadschi) pe a i a, ap
ca vorba tata se scrie prin doe feluri
de a : zoiwg sag tata.
II. a, element fonetic.
1°. Sub raportul fisiologic sail al foneticei
generale , a este vocala prin
excelinta, cad i i u trec prin y (1)
§i w (z1) in sfera consónelor, pe cand
a nu'V perde nici o data natura sa
rnusicala. Vocalele e i o se nasc din
apropiarea intre a §i. i pe de o parte,
intre a V u pe de alta, adeca e==
O/O/,j, Tar o=-°/0aP/011. Vocala confusa
i salT c, vocala indiferint e
dupa cum ag numit'o unii, este aceia
din care se pot desfavira §i la care
se pot intOrce cele cinci vocale dare.
v. Techmer, Phonetik, I p. 44.
2°. Sub raportul istoric sail al foneticei
romane speciale, neaccentatul a
pin mijlocul V dela finea cuvintului
scade mai tot-d'a-una la vocala confusa
a sag a (i), ba chiar i cel accentat
cand II urmeza o nasala (n, m),
Tar mai virtos urmandu-T nasala §i o
alta consOna : pagan=paganus, bland=
blandus, lanä=lana etc. Ori-ce exceptiune
dela acesta norma, daca nu e un
neologism, atunci trebui justificata prin
vre-o analogia, §i mai cu sema prin
actiunea acomodativa a consónelor §i
vocalelor invecinate; de ex. la Moldo-
Lio
veni in barbat sag calare, in loc de
barbat i calare, netonicul a se mantine
prin inriurirea combinata a licuidei
§i a tonicului a din silaba urmatOre,
pe cand in fenomenul romanesc
general : fete din fate, judecatii din
judecatei, carti din caqi etc. tonicul a
scade la e i a prin actiunea urmdtorilor
e sag i. La inceputul cuvintulul,
din contra, afara de casul cand precede
nasalei insotite de o alta consOna, ca
in amblu=arnbulo sail angerangelus,
nu numal a se conservd, cu sail fail
accent, ci inca : pe de o parte, initialul
e tinde a trece in a, ca in acel=
ecc'ille, acest=ecc'iste, ariclu=ericius,
aleg=eligo etc.; pe de alta parte, sint
fOrte dese casurT de prepositionalul a
§i de un a curat inorganic, mai cu
séma in dialectul macedo -roman :
aumbra = umbra, asun = sono, alavdare=laudare
etc. v. Miklosich, Lautl.
d. rum. Dialekte, I p. 10 sqq. i Cipariu,
Gramm. 17 sqq.
3°. Sub raportul statisticel fonetice
, multimea cuvintelor incepetcire
cu a, earl sint nu mai patine in latina
§i
'n fiicele neo-latine din Occidinte,
da limbei romane in aldturare cu gra-
Turile invecinate slavice o fisionomid
atat de individuala romanica, Meat e
ciudat ca fenomenul n'a fost observat
pina acuma. In paleo-slavica, daca vom
scOte cate-va vorbe imprumutate dela
Greci, flu vor remane decat vr'o clece
cuvinte, cel mult, incepetOre cu a. Polonesce,
la §ese tomuri din Linde, peste
tot vr'o 4000 pagine, abia 36 112 sint
consacrate literel A, §'apoi chiar intre
acelea maloritatea cuvintelor sint neologismi.
A própe aceimi proportiune in
aceleaf conditiuni ne intimpina in marele
dictionar bohem al lul Jungmann.
Serbesce, la 850 pagine din Karadzio,
numal 8 112 apartin lui A, in care intra
in mare parte cuvinte de prove.