ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

735 ALBIC1OS 736
Forma alb ez, cu derivatele alb at
§i albar e, aprópe desparuta din graiu,
represinta pe latinul activ albar e.
Participiul trecut albit ca adjectiv,
in balada Opri§anul" :
Iar in intru o batrand
Cu-o icOna sfinta 'n mana
Si cu haine mohorite
Si cu pletele albite .
Gr. Alexandrescu, O impresia" :
Putini eraii la numb'. ostasil Romaniei,
Dar cand ale lor cete pe luciul campiel
Semet inaintard cu pas resunãtor,
Din snlite, din coifuri, din armele a'b te,
Cand sOrele in unde, in racle aurite
Lumina IV resfrinse pe stOgul tricolor...
v. Alb.
Albbsc,-dsed, adj. patronym.; appartenant
a ou descendant d'une personne
nominee A 1 b. v. Albesci.
AlbbseT, n. pr. loc. plur. m. 0 multirne
de sate in intréga RomaniA pOrta numele
de Albesci, plural dela patronimicul
Alb e s c = fiiul WI A 1 b",
ceia ce probeza, marea respandire de
altA datA a acestui nume personal.
Frunqescu (Diet. top. 3 4) inir pe
doe pagine 1ocaliti1e Albesci din Moldova
(FAlcit, Vasluiu, Ia§i, Boto§anI)
§1 din Tera-Romanesc6, (Muscel, MehedinV,
Teleorman, Buzeti, Ialomita, Dolj,
Olt, Prahova, Arge§). Despre cele moldo
venesci in parte, veql un vechiu
dictionar horografic in Buciumul Roman,
1875, p. 34-6. Apoi o vale in
Muscel se chiarnA A1besca, adecil :
[vale] AlbescA= a lui Alb",
§i tot ma un sat in Argq, adecil :
[parte] Alb esc A.
Constantin Brancovenu, Condica Vistieriei
1694, p. 39 : 23 ]/ taleri s'au
dat pietrarilor dela Albe§ti pentru nWe
pietre ce au tAlat de treba caselor
domne§ti..."
v. Alba. esc.. escf.
s. n.; aubier, pelita cea
subtire §i albiclOsa, care este intre
ceja i intre lernnul unul copaciu"
(P. Poenar).
Partile arborelui se chiama : trunchin,
craci, virf, ceje, mazga, albet
inima " (P. Rovulescu, Dolj, c.
CaprenI).
Se (lice i albulet.
I. Ionescu, Agricultura din Mehedinti
p. 396 : 4ndrila se face numal din
partea lemnului care se numesce a 1
b u 1 e i care se afla intre scOrta
inima lemnului "
Francesul aubier §i aUbour,
spaniolul alb orno sati born o, portugesul
alvur a etc., ca §i latinul clasic
alburnu m, difera numal prin
sufixuri de cele doe forme romane.
v. "Alb.-4.ulel.
2.A1b6t. v. Albinel.
Albbz (albat, albare). v. Albelet.
'.Albesc.
V. Albica.
Alblea S. cildbicä, adj. fem. ; t. poet. :
diminutif d' alb A candide".
Balada Cucul §i turturica" :
Draga turturick
Pasere ddlbica .
SA se observe ca a 1 b II asociazA
tOte sufixurile cu -c : alba c, albuc
§i albic.
v.
Albielbs,
.
-686 adj. ; blanchatre. Si-
nonim cu alb niu sati al b i tit i cu
alb uriü, aratand cA ce-va este aprópe
a 1 b, dar fare, nuanta deminutivalA ca
in albi§or, albinet etc.
Canternir, Ist. Ieroglif. (Mss. in Acad.
Rom. p. 232) : ca soarele de lu-