ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

967 1.AM 968
v oiu fi avut i a§a mai departe. Fiind
in grain de o circulatiune extrema,
ar fi peste putinta a studia pe am destul
de bine, cleca n'am despaqi din
capul locului pe cel activ de cel auxiliar
; i acesta mai cu sema in limba
roman, care a reu§it at diferentia pe
amindoi chiar foneticesce.
In propositiunea am u n cal bun,
pe care am c u in p er a t", ambii am
sint etimologicesce unul i ace1ai cuvint,
ca §i frantusesce ai" in : j ' a i
un bon cheval que j ' a i acheté" ; dar
pe cand frantusesce activul ai"
auxiliarul ai" se conjuga intr'un mod
identic j'ai, tu as, il a, nous avons
etc., romanesce activul am are o fiexiune
diferita de auxiliarul am :
efi am
tu a/
el are
un cal
nol avem Pe
care
voi aveg
el ma
eü am
tu al
el a
nol am
voi al/
el ail
cump6rat,
unde auxiliarul ne presinta forme contrase
: a, am, ar, acolo unde la activ
vedem : are, avem, aver ; o dissociare
morfologica pe care o gasim i 'n unele
dialecte italiene, buna óra in cantecele
poporane marchigiane (Gianandrea)
:
Bello, che in ' 6 t e da t t o ra parola,
Tanto ro core 'mid, se ne fida;
Ro c erv ell o l'avete a banderolla...;
une-ori cu a- :
Ma vo' senza earl:JO 'gran foco fate,
Pazienza, bello mia, si per s o m' ate.. .
In acest mod, nu numai in fond, dar
§i prin forma, ambii am urméza a fi
studiati fie-care in parte, de§i e mai pe
sus de ori-ce indoéla c materialmente
ae
(= ital. a t e) este identic cu aver
(--= ital. a v e t e).
I°. Sensurile.
a) am posseder, tenir".
Verbul activ am se apropia prin sens
de s t ap n es c, dar exprinaa ce-va
cu mult mai general, fait, nici o notiune
de drept sat de mod : cine s t ap
an es ce un lucru , ii i are ; dna
insa il are, 'Dote sä nu fie stapan peste
acel lucru. Eli am un cal, i totu§i calul
nu este al met, ca in cantecul
poporan :
Badita de peste del
Ar veni §i n'are cal ;
Iea'tl, badita, cal cu plat a
Si mai yin' la not vr'o data...
(Jarnik-B6rsanu, Transilv. 105)
Este dara numal o quasi-stapanire,
un fel de tin er e, dar cu o nuanta
mai putin materiala. Tocmai din causa
generalitatii pre-mlaclidse a sensului
set, am a putut st scap treptat la
o functiune curat auxiliar6, dupa, cum
ce-va mai anevoe a scaclut in unele
dialecte neo-latine i sinonimul t i n ,
buna-dra la Spanioli.
Sensul cel nedecis al lui am ne apare
mai cu séma in ghicitori, uncle
el insernnéza ce-va ca tinere", insa
cu o nuanta de tot abstracta salt chiar
metafisica; de ex. : Ce este 1 u n a ?
Am o mita, alba, grasa,
Teta neptea timbre, 'n casA...
(Sbiera, Povestl, p. 322)
Ce este negura?
Am o vaca, surid,
Vine din pustia,
Cuprinde luncile
Cu brdncile...
(Ibi d.)
Locutiuni metaforice :
Am gu r t parler sans gene, oser
ouvrir la bouche..."
Vai, val, vai inima mea,
Multu'i buna, multu'i rea,
Multul négrä ca tina:
Mult se arde §i se frige
It
n'are gur t sa strige...
(Jarnik-Barsann, 213)
v. Gura.