ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

159 ACEST 160
caci imp1ic vointa altuia de a da sat
de a nu da quod dat, accipimus"
(Cic., Fam. I, 1). Aces-0, notiune a devenit
precump6nitere in derivatul roman
acept din causa asemönarii formale
cu vorba a§t e p t, in care elementul
sperantei e §i mai pronuntat.
Astfel se explica apoi iusI disparitiunea
ulteriera a 1u acept, poporul
confundandu'l i ajungénd a'l identifica
cu a t e p t. In adever, intr'o redactiune
circa 1670 a aceluiaV material
glosografic slavo -roman (Mss. al
Societatii Archeologice din Moscva, f.
147), ne intimpina deja inlocuirea lui
acept prin Wept:
eaiu vaspriati, Weptu a lua.
öaianie, Wept ar e".
v. Altept.
Acepare 1 v . Acept.
Aeeptat
leer (acerat, acerare), vb.; desirer,
s'attendre, solliciter. Vorba conservata
in Dictionarul romano-latin Mss. circa
1670 (Col. 1. Tr. 1883 P. 421) :
Acsar. Expecto.
Acse'ratul. Expectatio."
Cu e scaqut la i, acer se afla deja la
Coresi, Omiliar 1580, quatern. XXXII
p. 16 : priimitt amu iaste anuld
acela i cu pohta, I cu dragt dereptilor,
cei ce acird i altepta de ce-au lucratt
pentru ace dulceta i viata ce
va s fie...", uncle in Omiliarul rutén
publicat de mitropolitul Petru Movila
(Kiev, 1637, p. 745): ,,ekaiutü na
nego i oeidalutt..."
Rutenesce öekati
(== polon. czeka6) insemnéza exspecto".
Pe cand in vocabularul banaten circa
1670 tonul este pe prima silaba: acse'r
=deer, la Coresi el ne apare pe a doua,
adeca pe i scaqut din e : acir, acirti
(puipx), intonandu-se astfel dupa ana-
logia tuturor verbilor terminati prin
-ir : inirt, mira, resfira etc.
E invederat ca deer este mai organic
decat acir.
Acest interesant cuvint nu e numai
transilvan. Sub forma: acir, acirat, el se
aude la popor §i'n iprejma Bucurescilor,
de unde Ii vedem trecut in Dictionarul
reposatilor Laurian §i Maxim (t. I, 24):
Acirare, a aspira, a a§tepta sat a
cauta, a umbla sa capete dela altul: cand
omul areal set, nu acirdla rnana altuia..."
E peste put* a trage pe acer din
latinul aspiro. Grupul fonetic sp -nu
trece in C. Noi credein ca acer nu pete
fi decat o compositiune curat romanesca
din a = lat. ad i c e r = lat.
quaero. Sub raportul sensului nu se
presinta nici o dificultate. In privinta
formei, accentul in acer trebuia neaperat
sa fie pe penultima : aPer, ea in
toti verbii romani disilabici tenninati
prin -er : secer, deger, fhlger etc.,
de unde apoi trecerea in prima conjugatiune
: acerare, acerat in loc de :
acerere, acerut.
v. 2.Cer.
Acereze
Acerat j
v. Acer.
Acerá (plur. &ere), s. f.; aigle. Sinonim
cu vultur i pajura.
27 Acera, aquila, pasere rapace din
familia falconilor, pentru taria i ageritatea
sa numita regina paserilor" (L. M.)
Acera, der Adler" (S. Barcianu).
S. F. Marian, Ornitol. I, 137 : Pajura,
numita in unele locuri Pajora,
Pajera, Pajira, Pagira, era in R o m ani
a- mic Acirä. Comunicat de d.
V. Burla".
Dupa fonetica romana, acerd este
din punct in punct lat. a quil a = span.
aguila, provent. aigla, fr. aigle etc.
v. Pajurd,