ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

291 ADIVISESC 292
ténue", Synax. 1683, Dec. 10, in viéta
St-lui Toma :
...iaral 1-au venitu-i mVe marl
tauni de'l potricaliia §i-1 rani% piialia,
care era a dev asat a i sfaqita de
post..."
Cu sensul de predat", tot la Dosofteiu,
Acatist 1673, f. 23 : te tiu
vistiariu nefurat §i ne-a devasa t..."
In Dictionarul lui Budai-Delenu (Mss.
in Muzeul istor. din Bucur.) cuvintul
adevasesc se traduce nemtesce prin :
77auszehren , entkraften , ausmergeln",
adeca, ca in primul pasagiu din Varlam
O'n prirnul din Dosofteiu.
Trecend acum la gralul vit, aflam :
10. In Transilvania, ba tocmai pe'n
muntii Abrudului, adjectivul d a, v As
i t = predat" (Gr. Sima in Tocil. Rev.
II, 183).
2°. In Oltenia, cel putin in districtil
Valcea (corn. NisipenI), verbul davdsesc
= cheltuesc inult", de ex. : s'a
ddvdsit tóta averea.
In ambele aceste forme s'a perdut
prin tocire initialul a-, care ne intimpina
pretutindeni in vechile texturi,
precum o a treia forma, i anume
:
3°. Reposatul G. Seulescu gasise la
teranii din Moldova, probabilmente in
Vasluiu , pe adevesesc .cu sensul de
tocmesc" (Archiva Albinei, Suplem.
No. II, 1845).
Confruntandu-se gralul viii i texturile,
singurul sehs fundamental pentru adavdsesc
'Ate se, fie acela de sich gegenaberstellen",
obvier, faire face A
quelque chose ou a quelqu'un", de unde
decurge intr'un mod firesc : pe de o
parte tocmesc , arq" ; pe de alta,
cheltuesc, perd, slabesc, me despóia,,
me préda". Latinesce aces-ft notiune
se exprima prin verbul adv er so
(a dyer so r); pe noi insa ne intereseza
acum numai adverbul adve r-
sus sail a d v er s u m, care nu insemnéza
contra", ci fata", de ex. :
gratus adv er sus aliquemic (Reisig,
Lat. Sprachwiss. p. 730).
Din verbul a cl verso, intercalandu-se
intre d §i v o vocala, irrationala
ca in adever" = lat. ad-verum" (v.
'Ad), graiul romanesc ar fi facut a d ev
er s saü adaver s, care remanea
in prima conjugatiune, fiind sprijinit
prin propria sa flexiune i prin flexiunea
verbului inrudit v è r s. Nu ala
insa procede limba in genere cand are
a face cu partile cele invariabile ale
cuvintului, pe cari, sub raportul fonetic
§i morfologic, nu le sustine nici o
flexiune.
Originea lui addvdsesc nu este darn.
in verbul adverso", ci in adverbul a dyer
su m. Precum din latinul deorsum"
vine romanul jos", de unde verbul
Lin] josesc", sail precum din dorsum"
vine dos", de unde verbul er4i
de formatiune post-latina dosesc", tot
a,a, din latinul adversum se na-
scuse la Romani adverbul *a day e s,
§i de aci apol verbul addvdsesc. Strabunul
adaves a desparut din graiu,
nu insa frä posteritate.
Paralelurile romanice pentru filiatiunile
logice ale lui addvdsesc sint :
1°. addvdsesc cheltuesc" = mediclatinul
adversatio dare fiscala,
tribut" i adversio mita", ba Inca
adversatus un om ce §1-a
perdut mintile" (Du Cange);
2°. addvdsesc tocmesc" = italianul
avver sare dare ordine alle cose,
a' negozi, a' pensieri, ex. gr. il segretario
avversa i fogli" (Tommaseo).
Ce-va mai mult. Prin analogia cu
addvdsesc tocmesc", nascut din a d av
e s, Romanii din slavicul : protivil
1)adversum" aü facut : potrivesc tocmesc",
pe cand la Slavi nu exista, ni-