ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

581 AIEPT 582
aida s. haida prin sufixul ;
literalmente : acela care mana vacile,
strigand : haida !" Aiddit n'are a face
cu maghiarul hajtO" (Cihac, II, 504),
de unde se trage halt a ta, cu totul
o alta vorba.
v. Aida. Aidamac.Haitd91..
Adiie s. haldize (pl. aiduci s. haiduci),
s. m.; 1°. fantassin ; 2°. bandit.
Cu primul sens, ca sinonim cu p edestra§
sail dorobant, aiduc a
e§it de-mult din intrebuintare, dar ne
mai intimpina in croMce.
Miron Costin, Letop. I, 222 : A§a
II pripise Mihaiu Voda de aproape pre
Ieremid Voda, cat nite haiducl p edestri
cu cate-va call, pre urma
Ieremiel Yoda, 1-ati ajuns fruntea otii
lui Mihaiu Yod, i a statut haiducti
la rasboiu, aparandu-se cate-va césuri;
ce daca s'ati inglotit oastea lui Mihaiu
Yoda, 1-at spart pre haiduci..."
Ca sinonirn cu h o t, cuvintul se distinge
printr'o nuanta fOrte caracteristica
: alducul despOia numai pe cei bogati
§i pe straini ; II inbesce tera,
apëra §.1 ajuta pe eel ap6sati; ii bate
joc de stapan §i de stapanire, pentru
ca '1 e drag a fi slobod ; el e poet.
Iordachi Golescu, circa 1830 (Cony.
lit. 1874 p. 73) : Cantecele de caducY,
sufletul inveselesce, trupul VI intaresce,
mintea inver§unéza..."
Aa scriea un boier mare !
In unele locuri, se rostesce valduc :
Mi-adue a-minte ca in nordul Bihorului
am augit in loc de hramvram,
adeca vramul bisericei in loc de hram ;
tot aid am auclit veduc in loc de
hcaduc..." (D. Pascut, Faget).
Forma cea mai respandita insa este
aspiratul halduc. Deriva din maghiarul
hajdt fantassin, bandit'. AcqanduV
sufixele -uk, -t, acest termM
s'a inradkinat de vécuri pe in-
tréga peninsula balcanica, mai ales cu
iqeles de hot" i chiar de voinic
in genere" : turc. hajdud, neogr. xceivvoinlig
i zaaotixt, alban. haidut §i haiduk,
bulgaresce §i serbesce : haiduk,
aiduk, haidut, aidutin, etc. (Miklos.,
Turk. Elem. I, 66). E cam a-nevoe a
se lamuri intermediul prin care II vor
fi cap6tat Romanil.
v. Haiduc.
Aiduciime. -- v. -ame.
1.2'A1ducèse. V. Haiducesc.
Mcluebsce. v. Halducesce.
Aiduclá. V. Haiducici.
Aienèse, -és* adj.; appartenant a
ou dependant d'un ay an. Se mai aude
numai Urn, in Dobrogea.
Balada Tudor Tudorae :
De'i gAsi oi aienesci,
S'a le scril impsratesci,
Beilicul SA le eel,
Din dece una sà lef...
iBurada, Dobrogea, 125),
Balada Mierla i sturqul" :
v. Alan.
.A.lept&re
CArucer m'ol'u face
pe drum olu trace
Cu carg,
Cu povara,
Cu marfurl aienesci,
Aienesci §i domnesci...
1
Aleptat. I
v. Alept.
(Ibid. 127)
AIèpt (aleptat, aleptare), vb.; 1°. alldcher
; 2°, flOchir, diriger; 30. ajuster,
brandir, jeter; m é alept, se tromper
soi-mdme, se donner des airs, se vanter.
Lexicon Budan : Aiept; 1°. ca verb
19*