ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

305 ADENEORI 306
la Vrancea), Sultanica p. 85, imp6ratu1
ne mai zarind de'nainte'i semnul cel reti
ce'l speriase , singur in gandul set
s e adimeni".
Dupa analogia lui pomana" din pomenesc",
dojana" din dojenesc", prihana"
din prihanesc" etc., din tulpina
verbului ademenesc s'a format substantivul
ade m an i, pe care '1 gasim la
Silvestru, 1651, f. 42 b :
Ps. XXV: in- ... in quorum
tru a carora mani manibus iniqui-
Taste pacat, §i di- tates sunt, dexrepta
lor plina-i tera eorum reode
ademana lileta est m u n e-
(44eluallffi)... ribus...
La margine , Silvestru comenteza :
mita".
0 alta forma. a lui ademenesc este
addmdnesc, pe care ni-o da Lexiconul
Budan : addmeinese, allicio, pellicio,
locken, anlocken; adamdnesc spre
red,
seduco, solicito, verfiihren, verleiten".
La Molnar (Walach. Sprachlehre, 1810,
p. 227) ne mai intimpina Inca do6
forme :
77 addmein 1 anlocken".
addmanez 5
Din alRurarea celor patru varianturi,
resulta ca prototip : ademdriare,
adeca o forma de prima conjugatiune ,
trecuta apoi la a patra : ademenire, In-
tocmal precum vechiul ade v ör a r e
(=lat. adverare) a devenit mai taNiti
adeverire.
A deriva pe ademdn saü pe ademenese
din slavicul : maniti faire un signe,
allécher" (Cihac), e peste put*
din causa prefixului a d e- (=lat. ad),
care nu se adaoge nici o data cleat
numai de'naintea consOnel labiale a tulpinelor
curat latine : adapost, adev6r,
adavasesc.
Sensul fundamental al lui ademdn
Rind : atrag pentru a mö servi", este
tocmai latinul : ad mann m, de ex.:
aliquem vel aliquid ad man um habere
, venire ad manu m, a d m an
u m esse etc., de unde o forma verbala
admanuare"ademdnare.
v. A-mdnet. Amdgesc. 1.2.8. Amnar.
Mind_
lapel.
Ademenire. v. Ademenesc.
Ademenit, -A; part. passe d' a d emenesc:
attire, appate, s6duit.
Beldiman, Tragod. V. 3393 :
Baeti multi 1114 cu sila, Fji altil adimenite,
De fugia de el vre unul , val i amar de parinti.
.
Caranfil, Valea Prutului,
29 :
Oliollo I codru cArunt,
Ce ml-al dres, ce mi-ai Mout,
De m6 til ademenit?...
v. Ademenesc. Ademenitor.
Ademenithr, -Ore, adj.; séduisant,
attrayant. Sinonim cu in§elat or
§i amagitor saü amageti, dar
numaI prin mijlOce placate.
Alexandri, Concina, sc. 2: Romanil
nu clan indarit, ci din potriva el merg
tat inainte, urmand glasului celui tainic
ademenitor ce le qice : inainte, copii,
inainte !.."
Ispirescu, Poveste tennesca (Legende,
261) : Viind baba la dinsul, incepu
vorbesca, cu nilte graiuri m i er
O s e i ademenitdre, de ar fi supus
pe nu sciii ce voinic ..."
Beldiman, Tragod. v. 209 :
Cel TreisfetitOnul, suflet scarnav §i
urit,
Ori-cand if catai in fatt, 11 vedeai posomorit;
Celta-lalt ii F1ore§t6nul, vicl6n, ademenitoriu,
Ipocrit de cel de frunte §i de teri vinturãtorlu..,
v. Ademenesc. Ademenit.
Adenéori. V. Adinéori.