ETYMOLOGICUM MAGNUM - upload.wikimedia....

351 t'ADINS 852
parude 'mbrezaiete §i nNte case Iramite
cu bozii §i cu soc ; rogu-le d'adins
sa nu mai umble cu flecuri, in chieltufell,
in intotoneli..."
(Jipescu, op. cit. 182)
Dar constructiunea cea mai respandita
este: in -adins sail in tr' adins.
Balada Tencea Sabiencea :
Aflã, lenceo, dela mine
CA 'n-adins te vream pe tine
Si' n-adins m'am lAudat
Ca n'al hal sh'inf RI barbat...
(G. D. Teodorescu, Poes. pop. 642).
Donici, Vulturul i paingul :
So Wtá valturu §i vede i n- adins
Paingu linga el cum mreja aü intins...
Zilot, Cron. p. 65, despre cruclimile
Pazvangiilor :
Cu ochil am vëclut: nasuri, urechi crutate,
Nu sburate de tot, ci'n piele spinclurate,
S'acdsta I n t r' adins, pentru mai mare grOza
La cati vor aucli, Tar mal virtos sa,-1 vecjd...
I. Crenga, Povestea lui Stan Patitul
(Cony. lit. 1877 p. 26) :
MI omule, vorbe§ti I n-adins ori
vrel sa §ugue§ti ?
Ba feresca Dumnezeil, cucórie ;
I n- adins. .."
Acela§1, Povestea lul Dann, Prepelee
(Cony. lit. 1876 P. 454) : uguqti,
mai omule, orf intr' adins? "
A. fi cui-va int r' adinS" : tie ti-e
intr' adins, mie mi-e I ntr' adins
etc., este un idiotism, care insemnéza:
prendre bien au sérieu x", in opositiune
cu : §aga, gluma, pacaléla §i
altele.
Din exemplele de mai sus vedem ca
adins se intrebuintéza numai asociat
cu prepositiunile : d e, c u, c u-d e, i n,
I n-d e, intr u. Dr. Silasi constata in
vechiul grain din Banat i din Hateg
forma adverbiala adensul, serio, ex
proposito", anume in Psaltirea manuscrisa
a lui Viski din 1697 (Barit,
Transilv. 1875 p. 152); i acolo insa,
dupa cum ne-am incredintat din copia
in posesiunea d-lui I. Bianu, cuvintul
e insotit de o prepositiune. Pasagiul
citat de Dr. Silasi suna ma in psalmul
XXXIII : Szuflet e n adenszul
doreste pre Domnul..."
Putem dara afirma, pia, la proba
contraria, a adverbul adins expres"
cere tot-d'a-una de'nainte'i cel putin o
prepositiune, déca nu §i doe.
v. Adesul. Ararul.Lupiul.
Paralelismul cu ital. adesso, vechiu
span. adiesso, v. franc. i provent. ades,
fac ne'ndoiosa derivatiunea romanului
adins din lat. a d-i p sum (Cihac,
I, 28. Diez, Wtb. 2 I, 167), sub
forma nasalisata': ad-impsum; acésta
nu insa fara o reserva fOrte
importanta. Occidentalul adesso este
un adverb de timp, derivand din : adipsum
[tempus]", pe cand al nostru
adins e un adverb de mod ad-ipsum
[negotium]". Exista dark intre ambele
o identitate numai dOra de doe-treimi
din elementele cele constitutive.
TJn paralelism perfect cu romanul
adins ne infatiVza numai dOra vechiul
piemontes a d e s, intr'un manuscript
din secolul XII, publicat de profesorul
Förster. II gasim acolo de doe ori. (Balmer,
Roman. Studien, IV, 28) :
... no se retrahen, mas ades van
de virtute in virtutem..."=nu se retrag,
ci cu-tot-adinsul pd§esc din virtute
in virtute...";
si
mai jos :
le main e ii ol tenea a des
estendue envers lo Gel. manile §i
ochii II inea in-adins atintiti catra
cer... "
In aceste pasage ad es nu mai este
de loc a d-i psu rn [tempus]" ca in
italianul a dess o, ci numal a d-i ps
u m [negotium]" ca in romanul adins.
TJn al treilea adverb romanic independinte
adins s'a format din: a d - i p-